Se afișează postările cu eticheta Comorile Pamantului. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Comorile Pamantului. Afișați toate postările

marți, 7 februarie 2012

Nuca lui Nicodim

Unul dintre oamenii deosebiti pe care i-am cunoscut cu ocazia evenimentului SAVOART a fost Sorin Nicodim. Am mai scris despre el, este fostul vicepresedinte al UAP din Timisoara, omul care s-a implicat in organizarea expozitiei de pictura. Am stat mult de vorba, as putea spune chiar ca am stabilit o relatie de amicitie. 
Intr-o dimineata, cum stateam eu la Bastion asteptand sa vina unul si altul, ma trezesc cu domnul Nicodim ca intra furtunos, face doi pasi si-mi zice: "V-am adus o nuca". Si intr-adevar, mi-a intins o nuca. "OK, am zis, multumesc frumos, dar nuci din astea pot sa-mi iau de la piata cu basculanta. Eu m-as fi asteptat sa-mi aduceti o nuca pictata". Atata i-a trebuit. A luat nuca si a zis ca o sa vad eu ce si cum. Dupa doua zile, mi-a adus-o. Oh, sa nu o mai recunosc! Nuca precum aceea nu cred ca mai are nimeni pe lume. Iat-o:




joi, 5 ianuarie 2012

Maneci scurte

Vi s-a intamplat vreodata sa stati seara la o terasa, imbracati lejer, cand afara erau 12 grade? Sunt sigur ca da. Mie mi s-a intamplat si imi amintesc clar ca nu eram doar eu acolo. Dupa o vreme, poate ni se facea putin racoare si atunci puneam ceva pe noi.
Ei bine, ieri la Timisoara, pe la ora 15, erau fix 12 grade. Muream de cald cu haina de iarna pe mine. Asa ca am lasat-o in masina si am plecat pe jos sa cumpar paine, in camasa cu maneca scurta. Ma simteam foarte bine, stiam ca am cel putin jumatate de ora la dispozitie pana sa mi se faca racoare, asa ca m-am tot dus, am intrat prin piata, am fost sa iau paine, am ajuns pe la chioscurile de ziare ca sa caut Comorile Pamantului pentru Maria, am mai cascat gura si apoi m-am intors catre masina. Fapt e ca la un moment dat am remarcat ca eram singurul om imbracat doar in camasa cu maneca scurta (si pantaloni, evident). Toata lumea cu paltoane, pulovere, caciuli, fulare... Pe tarabagii i-am inteles: stateau acolo nemiscati de dimineata. Dar trecatorii? Apoi am observat ca multi se uita la mine ca la o ciudatenie. Nu stiu ce si-or fi zis, dar e clar ca nu ma socoteau in firea mea. 
Si totusi, afara erau 12 grade, vreme de stat la terasa cu o bere in fata. Asa ca mi-am zis: "eu sunt OK, toti ceilalti au probleme" si mi-am vazut de drum.


După mine!