In vizită la SOV

Mi se întâmplă destul de rar să am vise demne de reţinut. De cele mai multe ori, mă trezesc şi mi se pare că nu am visat nimic. Dar ştiu că asta nu se poate, pentru că omul care nu visează în timpul nopţii, moare. Ei bine, azi noapte am avut un vis din categoria „memorabile”. Eram în vizită la Sorin Ovidiu Vântu. Casa era destul de mare și părea mai degrabă ţărănească. Drept în faţă, se vedeau nişte dealuri împădurite, iar pe direcţia lor se zărea o alee, pe care tot cobora Vântu până la poartă, îmbrăcat într-un halat lung de mătase. Interesant e că nu şchiopăta deloc.