Întîmplarea ne-a fost
istorisită de un vînător bătrîn,
a cărui vorbă este aur curat.
Înainte cu vreo douăzeci
de ani, după ce căzuse zăpadă
bună, un paznic de vînătoare
şi-a întins ca de obicei capcanele de lupi.
Controlînd într-o dimineaţă şirul de fiare, unul îi
lipseşte. Pe zăpadă nu
i-a fost greu să vadă ce s-a întîmplat: a intrat
în fier un urs voinic, care pesemne prefera să
mai hoinărească pe astă
vreme, decît să doarmă postind în adîncimea
bîrlogului. Omătul era tropăit
de jur împrejur, din lanţul cu care era fixată
capcana nu mai rămăseseră
decît cîteva belciuge, restul era dus cu fier cu tot. Ce să
facă paznicul?
