Mici intamplari cu animale (185)

Simţ patern

Cu prilejul unei expoziţii de cîini care a avut loc la Timi­şoara, după terminarea arbitrajului şi a celorlalte formalităţi, cîţiva prieteni stăteau de vorbă în jurul unei mese din restau­rantul expoziţiei. Atunci a istorisit unul dintre ei:

„Am un lup blînd, pe care l-am primit înainte cu cîţiva ani din Bozovici-Caraş, pe cînd nu era decît un biet pui. Datorită blîndeţii cu care l-am tratat, acest lup a devenit domestic, în înţelesul adevărat al cuvîntului. Stătea cu noi în casă, ca orice cîine, şi, condus în lesă, îl scoteam şi în oraş la plimbare. În timpul acestor plimbări, trăgînd cu urechea, auzeam critici in­teresante din partea trecătorilor «experţi» care făceau aluzii la însoţitorul meu. Asa, bunăoară aud pe unul: "Ia uite mă ce cîine-lup frumos; seamănă leit cu un lup sălbatic". Celalalt îi răspunde: «Frumos cîine, dar nu pare a fi de rasă pură».

Mici intamplari cu animale (182)

Că o căţea pierzîndu-şi puii adoptă şi alăptează altă li­ghioană, sugătoare şi ea, am auzit şi am văzut în multe rîn­duri. Că o cloşcă adoptă şi ea pui străini de neamul ei, se vede adesea. Dar ca o cloşcă să adopte căţei, drept să spun, n-am mai pomenit.                                                                             

Faptul este riguros exact, iar fotografiile pe care le am mă dispensează de jurăminte şi mă apără de bănuieli,că m-aş întrece cu gluma.