Există oameni care combat sinuciderea prin apelul la
credinţă. Ei spun aşa: “noi suntem creaţi, creatorul este cel care ştie in ce
scop ne-a creat, sensul vieţii noastre este atingerea acelui scop”. Cu alte
cuvinte, sensul vieţii mele este în afara mea, nu-l pot cunoaşte, dar trebuie să
cred în el. Este o soluţie, dar după cum se vede, ea presupune credinţa. Dacă
însă nu ai această credinţă, atunci tot edificiul se prăbuşeşte.
Pentru cel care a descoperit lipsa oricărui sens,
niciun argument nu este satisfăcător. E ca şi cum o tânără virgină ar fi violată
de un grup de bărbaţi băuţi şi violenţi. Ce argumente poţi să-i aduci acelei
tinere pentru a o face să accepte că de fapt nu s-a întâmplat nimic? Aşa stau
lucrurile şi cu persoana care a descoperit lipsa sensului. Nu poţi să-l
determini să revină şi să accepte “da, uite, acesta este un sens, nu l-am
descoperit eu până acum, mulţumesc că mi l-ai comunicat tu”. Tot ce poţi face
este să încerci să-l determini să trăiască pe mai departe cu conştiinţa lipsei
sensului.
P11
P11
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu