Gigel, băiatul cu handicap mintal

O sa scriu astazi despre diferitele semnificatii ale verbului "a sti". N-as fi tinut neaparat sa dezvolt acest subiect, dar zilele trecute am avut o runda de discutii pe FB pe tema - cum altfel - a evenimentelor care leaga personajele politice ale momentului: Basescu, Voiculescu, Bercea, Gadea, Kovesi etc. In discutiile respective, am insistat pe ideea ca nu ar trebui sa ne tot dam cu presupusul, in schimb, atunci cand facem diferite afirmatii, ar fi bine sa avem la indemana dovezi. Preopinentul meu mi-a dat dreptate, lucru care nu l-a impiedicat ca numai doua fraze mai departe sa scrie impetuos: "Toată lumea (în afară de Gigel, băiatul cu handicap mintal din blocul vecin) știe că Kovesi e omul lui Băsescu".

Intrebarea care trebuie pusa de oricine poarta asemenea discutii este simpla: ce inseamna "a sti"? Cel care intelege cu exactitate raspunsul la aceasta intrebare, se abtine sa faca afirmatii precum cea despre Kovesi si Basescu. Din pacate, multi romani, pe modelul introdus si aparat pana la moarte de mercenarii de la Antena3, traiesc cu convingerea ca "a sti" inseamna a infuleca pe nemestecate diverse afirmatii facute in presa si diverse destainuiri facute la un pahar cu vin, de tipul "mi-a spus mie verisoara-mea care e prietena cu coitoreasa nevestei lui Geoana". Ei nu tin seama ca cei care se produc in presa, la televiziuni, sunt mercenari, puscariasi, oameni care au mai facut in trecut afirmatii fanteziste, calomnioase, mincinoase, personaje interesate nu de aflarea adevarului ci de slujirea, contra cost, a unor indivizi dubiosi. Romanii care, bazandu-se pe manipulari, cred ca stiu care este realitatea, se afla intr-o eroare imensa. Pentru ca a sti presupune a avea dovezi. Iar insailarile facute de niste oameni vadit partizani nu reprezinta dovezi. Dovezile sunt cu totul altceva.

In siintele naturii, dovezile sunt acele experimente repetabile, care in conditii similare, genereaza efecte similare. Spre exemplu: combinand azot cu hidrogen in parti egale, obtii intotdeauna amoniac. Daca cineva vrea sa aiba dovada ca asa stau lucrurile, n-are decat sa repete experimentul. In matematica, dovezile sunt demonstratiile. Cata vreme i-ai demonstrat cuiva, plecand de la axiomele geometriei, ca in orice triunghi bisectoarele sunt concurente, respectivul poate spune ca stie acest lucru si are dovada necesara. In relatiile dintre indivizi sau dintre indivizi si societate, dovezile sunt de alt tip: inscrisuri sub semnatura, inregistrari audio si video, declaratii sub juramant, reconstituiri ale faptelor pana la nivelul de amanunt la care cel care a comis o anumita infractiune nu mai poate sustine logic ca este nevinovat etc. Cand spui: "Popescu fura din magazine", trebuie sa te bizui pe dovezi foarte clare, de exemplu pe o inregistrare video a momentului in care Popescu ia de pe raft o cutie de bomboane si o baga sub camasa, dupa care iese din magazin si la usa este oprit de oamenii pazei, care il perchezitioneaza. Nu poti sa spui "stie toata lumea ca Popescu fura din magazine". Sau poti s-o faci, dar atunci nu te astepta sa te creada cineva. Mult mai greu este de dovedit, de exemplu, ca Popescu este las. Pentru asta ar fi nevoie intai sa existe o definitie foarte precisa a notiunii de lasitate, care sa permita incadrarea fiecarei fapte a omului in categoria faptelor de lasitate sau al celorlte fapte. De aia nu se pune problema introducerii in Codul Penal a infractiunii de lasitate.

Din acest punct de vedere, nu strica sa ne intrebam: de unde stie oricine (in afara de Gigel, evident) ca Kovesi e omul lui Basescu? Si, mai mult, ce inseamna sintagma "este omul lui"? 

Eu presupun ca sensul pe care-l atribuie antenistii acestei sintagme este urmatorul: Kovesi executa ce-i spune Basescu, adica sa declanseze anchete asupra unor oameni si sa nu declanseze anchete asupra altor oameni. Ori pentru asta este nevoie de dovezi. Ar trebui sa existe o sentinta data de un complet oarecare, prin care numita Kovesi sa fie condamnata la pedeapsa stabilita de lege pentru infractiunea de .... nu stiu, ca nu sunt jurist, probabil abuz in serviciu. O astfel de condamnare s-ar obtine in urma unui proces in care s-ar prezenta dovezi etc. Nu exista nicio astfel de sentinta, nu exista nici macar un proces pe rol. Cu toate astea, antenistii spun ritos: "Kovesi e omul lui Basescu". Iar la capitolul dovezi, produc intrebari de genul: "de ce a stat dosarul lui Mircea Basescu doua saptamani pe masa procurorilor si acestia nu s-au miscat?" Pentru mine, asta nu inseamna nimic. E ca atunci cand o femeie lipseste cinci ore de acasa si vine la barbatul ei un antenist care-i zice cu un zambet specific, de complotist: "unde crezi tu ca ar putea sa fie daca nu la amant?", dupa care se dovedeste ca femeia a fost la spital cu o mana rupta.

Daca ne intrebam acum de unde stiu romanii lucruri de genul "Kovesi e omul lui Basescu", obtinem un raspuns extrem de simplu: de la Antena3, RTV si cateva ziare ostile lui Basescu si justitiei independente. La aceste posturi, nu exista alt subiect cu exceptia Basescu si ceilalti, care ar trebui arestati, condamnati, dati afara, lapidati, scuipati si multe altele. Interesant e ca antenistilor nu li se pare semnificativ faptul ca aceste posturi sunt conduse unul de un securist dovedit si condamnat la puscarie pentru infractiuni de coruptie si celalalt de omul de casa al lui Ponta. Lor li se pare OK, atata vreme cat aceste posturi le ofera seara de seara posibilitatea de a se defula in fata micilor ecrane, varsandu-si toate frustrarile in capul unui dusman inventat: Traian Basescu. Pentru obtinerea acestui efect au lucrat niste specialisti in manipulare si psihologie, niste adevarati meseriasi malefici, care si-au atins scopul: astazi Basescu este inamicul public numarul 1 si din cauza lui nu se mai vede nimic din ce face Varanul, din ce fac presedintii de consilii judetene, senatorii corupti, mafiotii din toate institutiile statului etc. Iar planul e cu bataie lunga. Dupa ce nu o sa mai fie Basescu, antenistii se vor lupta cu umbra lui: orice va merge rau in tara se va datora unor oameni de-ai lui Basescu ramasi pe diferite pozitii. Astfel de metode nici macar nu sunt noi. Cine a citit istorie, stie o multime de exemple de inventare a unui tap ispasitor. Sa ne gandim numai la evrei sau, mai simplu si mai actual, la modul in care populatia needucata si traind intr-o stare de animalitate a Coreei de Nord percepe orice se intampla rau in lume ca fiind rezultatul actiunii americane.

Asa se face ca o discutie cu fanii Antena3 nu se va baza niciodata pe argumente si dovezi reale aduse de acestia, ci pe insinuari, asemanari, vorbe aruncate piezis, pe afirmatii de genul "asta o stie si Gigel de la scularie".

Nu ma mai satur sa citez vorbele lui Andrei Plesu (basist, desigur, motiv pentru care observatiile lui nu sunt adevarate):

Ne mişcăm, zglobiu sau patetic, între uliţă, băcănie şi bodegă. Suntem o ţară de cartier, în care se trăieşte din bîrfă, zvon, calomnie şi bancuri deocheate.