Nu stiu cum se face ca mi-a venit in minte Luceafarul lui Eminescu cu o zi inainte de 15 ianuarie-data nasterii poetului. Mergeam cu masina si hop, pe nepusa masa, m-am trezit cugetand la versurile urmatoare:
Porni Luceafarul. Cresteau
In cer a lui aripe
Porni Luceafarul. Cresteau
In cer a lui aripe
Si căi de mii de ani treceau
In tot atatea clipe.
Poate din cauza ca ma enerva viteza de melc cu care ma taram prin Hanovra sa ma fi gandit la Luceafar, care putea sa accelereze cat avea el chef fara sa-l opreasca politia si sa-l amendeze ori sa-i ia permisul.
Ca sa nu ma plictisesc, m-am apucat sa fac niste socoteli.