Eminescu si calatoria pana la locuinta lui Dumnezeu

Nu stiu cum se face ca mi-a venit in minte Luceafarul lui Eminescu cu o zi inainte de 15 ianuarie-data nasterii poetului. Mergeam cu masina si hop, pe nepusa masa, m-am trezit cugetand la versurile urmatoare: 
Porni Luceafarul. Cresteau
In cer a lui aripe

Si căi de mii de ani treceau

In tot atatea clipe.

Poate din cauza ca ma enerva viteza de melc cu care ma taram prin Hanovra sa ma fi gandit la Luceafar, care putea sa accelereze cat avea el chef fara sa-l opreasca politia si sa-l amendeze ori sa-i ia permisul.

Ca sa nu ma plictisesc, m-am apucat sa fac niste socoteli.

Daca miile de ani treceau in tot atatea clipe, inseamna ca un drum de 1000 de ani era parcurs in o mie de secunde. Altfel spus, un drum de un an era parcurs intr-o secunda. Bun, dar ce sa intelegem prin "drum de un an"? Fara doar si poate, e vorba de distanta parcursa deplasandu-te cu viteza constanta timp de un an. Problema e cu ce viteza te deplasezi. Daca mergi pe jos, intr-un an parcurgi o distanta, daca mergi cu bicicleta, parcurgi o distanta mai mare. La ce sa se fi referit Eminescu? E foarte plauzibil ca la mersul pe jos sau cu trenul, cu care poetul calatorea destul de frecvent. Hai sa vedem ce iese daca facem socotelile. Sa zicem ca in Luceafarul e vorba de mersul pe jos. Asta inseamna asa: distanta parcursa de un om care merge pe jos timp de un an este aceeasi cu distanta parcursa de Luceafar zburand prin cosmos cu viteza maxima timp de o secunda. Conform lui Einstein, viteza maxima care se poate atinge in spatiu este viteza luminii: 300.000km/s. Daca notam cu x viteza cu care calatorea Luceafarul si tinand cont ca S=vt (spatiul este viteza ori timpul), avem urmatoarea socoteala: Luceafarul parcurge acest spatiu intr-o secunda mergand cu viteza x, iar un om il parcurge intr-un an, adica in 31.536.000 secunde, mergand cu viteza de 5km/h, sau aproximativ 0,00139 km/secunda. De aici rezulta ca x = 0,00139x31.536.000, deci viteza Luceafarului ar fi fost 43.836 km/s.

Sa zicem ca Eminescu s-a gandit la mersul cu trenul. In anii aceia, trenurile atingeau viteza de 50km/h, sau aproximativ 0,01 km/secunda. Atunci o sa gasim x = 0,01x31.536.000, deci viteza Luceafarului ar ajunge la 315.360 km/secunda. Ori asta ar insemna ca Luceafarul depasea viteza luminii, contrazicand-l anticipat pe Einstein. Ca sa nu mai vorbim ca poezia trebuie inteleasa de oricine, inclusiv de aia care nu au auzit in viata lor de trenuri - prin 1880 erau multi de felul lor.

Cred ca e foarte clar ca Eminescu s-a gandit la mersul pe jos, ca in basmele populare despre cei care umblau prin toata lumea, rupand perechi dupa perechi de opinci.

Luceafarul, zburand cu viteza pe care tocmai am calculat-o, de 43.853 km/s, ajunge dupa un timp la Creatorul Lumii, caruia ii cere sa-l faca muritor ca sa poata imbatrani alaturi de mandra lui de pe Pamant. Asta ne permite sa aflam care e distanta dintre Pamant si salasul lui Dumnezeu. 

Plecam de la urmatoarele versuri:

In locul lui menit din cer
Hyperion se-ntoarse
Si, ca si-n ziua cea de ieri,
Lumina si-o revarsa.

Deducem de aici ca Luceafarul nu a lipsit de pe bolta mai mult de 24 de ore. Drumul pana la Dumnezeu i-a luat, asadar, 12 ore. Mergand cu 43.853 km/secunda, el a parcurs, in 12 ore, distanta de  1.894.449.600 kilometri. Daca la asta adaugam distanta Pamant-Venus, care nu depaseste 260.000.000 kilometri, ajungem la concluzia minunata ca intre Pamant si locuinta lui Dumnezeu e o distanta de cel mult 2.154.449.600 kilometri. Sa vedem cam ce inseamna asta.

Rachetele moderne se pot deplasa in spatiu cu viteza de 40.000km/h. O racheta ar avea nevoie de circa 6 ani pentru a parcurge distanta pana la Dumnezeu. Timpul acesta va putea fi considerabil scurtat in viitor, pe masura dezvoltarii tehnologiei. 

Iata deci ce lucruri interesante ne invata Eminescu - nu degeaba i s-a spus poetul ne-pereche.