Biserica Ortodoxa si celelalte biserici crestine spun ca sinuciderea este un pacat care nu se poate ierta, ceea ce mi se pare de mirare, cata vreme Dumnezeu ne iubeste infinit. Cum vine aia sa iubesti pe cineva si nu oricum, ci la infinit, dar sa nu-l ierti niciodata pentru ca a facut unul din lucrurile interzise?
Explicatia pentru aceasta posibila dovada ca Dumnezeu de fapt nu ne iubeste chiar la infinit este urmatoarea: daca te-ai sinucis, nu mai ai cum sa regreti ceea ce-ai facut si sa te pocaiesti, asa incat flacarile iadului te vor linge de-a pururi.
Eu de-aici inteleg ca dupa ce-ai murit, daca totusi continui sa existi intr-un fel pe care noi nu-l putem intelege aici, pe aceasta lume, nu mai ai posibilitatea sa-ti para rau pentru ca te-ai sinucis. Sau ca, desi o faci, nu te mai ia nimeni in seama. Asta mi se pare din nou de mirare. De ce-ar fi mai important regretul pe care-l simti cat inca n-ai murit decat ala pe care-l simti dupa ce-ai facut trecerea? In fond regretul este o stare sufleteasca, nu trupeasca. Asa ca mi se pare total de neinteles de ce o stare sufleteasca e OK doar atata timp cat sufletul este in trup, dupa care gata, oriat de rau ti-ar parea, nu mai conteaza. Iar daca, in a doua varianta, nu mai poti sa simti niciun regret, inseamna ca sufletul tau e mort, nu mai simti nici regrete, nici bucurii. Si atunci cum o sa te afecteze in vreun fel Judecata?
Una peste alta, cred ca sperietura cu pacatele de neiertat e penibila.
(Fantastic, chiar in secunda asta aud la televizor: "O stire de ultima ora: un diplomat britanic s-a sinucis aruncandu-se de la fereastra unui hotel din Baia Mare"). Dar sa zicem ca lucrurile stau exact asa: cine se sinucide va arde vesnic. Sa ne gandim atunci la cineva care afla ca are o boala incurabila si mortala. Daca se trateaza, se opereaza etc, are sanse mari sa mai traiasca 20 de ani. Daca nu, o sa moara intr-un an. Omul nostru dorea de mult sa se sinucida, insa frica de arderea vesnica l-a tot impiedicat. Iata insa ca acum are o sansa nesperata: daca nu se trateaza in niciun fel, in cel mult un an o sa moara. Intrebarea e urmatoarea: daca omul acela se lasa sa moara prin ne-tratarea bolii lui, se trece asta la capitolul "pacate de neiertat"? Din Noul Testament nu aflam nimic pe tema asta, adica Isus Cristos n-a zis in nicio predica din cele consemnate "daca va imbolnaviti, tratati-va". In schimb, am putea zice ca prin vindecarile pe care le-a facut, el a furnizat modelul: esti bolnav, cauta-l pe Cristos, atinge-te de mantia lui sau roaga-l cu lacrimi si el o sa te vindece. Asa incat omul despre care vorbeam, nu ia niciun medicament, nu se opereaza, nu face nimic decat sa-l roage pe Cristos sa-l vindece. Dupa un an, moare, asa cum i-au prezis medicii. Unde se duce el, in Rai sau in Iad? Daca ajunge in Rai, inseamna ca l-a pacalit pe Dumnezeu: s-a lasat sa moara, deci, pana la urma, s-a sinucis, dar a facut-o rugandu-l pe Dumnezeu sa-l vindece. So...nu ramane decat varianta iadului.
Pe scurt, daca-ti doresti sa mori, ai un sigur lucru de facut: roaga-l pe Cristos sa ia de la tine acest gand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu