Nefastul efect al citirii romanelor lui Dan Brown!

         Proza lui este moale ca un cauciuc de bicicletă cu un ciob de sticlă înfipt în el. (Prin comparaţie, până şi Michael Crichton pare un scriitor inventiv.) (...) 
       În afară de faptul că milioane de cititori înghit thrillerurile religioase ale lui Dan Brown ca pe floricelele caramelizate, nu se întâmplă nimic rău. Vom trece cu mărinimie peste şi vom considera în regulă şi că între timp au apărut inclusiv ediţii ilustrate şi adnotate ale operelor sale, în care se escamotează evidenţa că totul este o minciună sfruntată.

          În schimb, faptul că există oameni care utilizează produse ale casei Brown în chip de ghid de călătorie – care prin urmare îşi deschid ochii prin ochelarii săi narativi asupra unor locuri cum ar fi Westminster Abbey şi Luvru sau asupra picturilor lui Leonardo da Vinci – nu mai este deloc de neglijat. Căci, după cum ne învaţă fizica modernă, obiectele se schimbă după modul în care sunt contemplate. Aşa se face că aceste clădiri şi tablouri se acoperă de un strat de mizerie metafizică, invizibil şi nelavabil. Şi, fără îndoială, lucrurile devin serioase, deoarece este vorba chiar de un sacrilegiu.

Hannes Stein