Troscotul
Denumire ştiinţifică. Poligonum
aviculare.
Denumiri populare: iarba găinilor,
moţul curcanului.
Prezentare. Troscotul este o erbacee de
mici dimensiuni (15-20 cm), anuală, cu tulpina ramificată şi întinsă pe pământ.
Aparţine familiei poligonaceelor. Este o plantă rezistentă, mult căutată
de păsările de
curte, atât atunci
când este tânără
– pentru suculenţă şi ca
supliment digestiv – cât şi atunci când ajunge la maturitate – pentru seminţe.
Frunzele de troscot sunt mici, cărnoase şi fragede. Florile, verzi-gălbui, au marginea
petalelor tivită cu alb sau cu roşu.
Troscotul creşte pe terenuri bătătorite,
în locuri domestice, pe marginea drumurilor, pe terenuri virane, în pârloage,
la marginea pajiştilor. De la troscot
se recoltează, pentru
uz medicinal, părţile
aeriene, din care
se prepară infuzie, tinctură,
extracte, poţiuni. Alţi
specialişti în tratamente
naturiste recomandă, în primul rând, rădăcina troscotului, care este
puternică şi ramificată.
Substanţe active importante: ulei esenţial
(mai ales în rădăcină), tanin, siliciu, rezine, o substanţă specifică –
avicularozida.
Întrebuinţări. Preparatele din troscot sunt
folosite adesea de către cei suferinzi, fiind hipotensive, astringente, hemostatice, antidiabetice. De asemenea, aceste preparate
reglează activitatea intestinală şi funcţionarea rinichiului şi a vezicii
urinare. Infuzia de troscot (cel mai cunoscut şi cel mai la îndemână preparat
din troscot) este folosită ca adjuvant în tratamentul tuberculozei pulmonare,
în oprirea sângerărilor, fiind nu numai astringentă, ci şi cicatrizantă, precum
şi în hipertensiune, reumatism, gută, afecţiuni renale. Infuzia de troscot este
administrată şi ca tonic general. Pentru uz extern se fac băi sau se folosesc
cataplasme, tinctură sau mixturi.
Troscotul de baltă
Denumire ştiinţifică: Polygonum
amphibium.
Denumire populară: pomul broaştelor.
Prezentare. Troscotul
de baltă este
o plantă perenă
destul de impunătoare
– poate ajunge până
la un metru înălţime – cu
tulpină roşietică, noduroasă,
oarecum asemănătoare cu tulpina porumbului. Are şi
un rizom puternic. Rădăcina de troscot de baltă se fixează puternic pe fundul apei. Frunzele sunt
peţiolate, alungite, netede, cărnoase, culoarea lor fiind de un verde închis.
Aceste frunze pot forma un adevărat covor la suprafaţa apei. Pe faţa fiecăreia
dintre ele se află o pată, care seamănă cu un V. Troscotul de baltă înfloreşte
din iunie şi până în august. Florile, de culoare roz, sunt adunate într-o
inflorescenţă bogată. Troscotul de baltă creşte în ape stătătoare, în iazuri, în
mlaştini cu ochiuri de apă, în ape lin curgătoare. Este întâlnit şi în locuri
uscate, lacuri secate, bălţi sezoniere. Poate cunoaşte o dezvoltare rapidă,
planta înmulţindu-se, în mod surprinzător, nu numai prin
seminţe sau rizomi, ci şi prin fragmente de tulpină. Rizomul este partea din
plantă cu cea mai mare valoare medicinală. Se prepară sub formă de decoct sau
infuzie.
Substanţe active importante: taninuri,
vitamina C, substanţe diuretice.
Întrebuinţări. Troscotul de baltă se foloseşte în tratamentul avitaminozelor, anemiilor, lipsei de poftă de mâncare. Este diuretic, hemostatic, cicatrizant, antiinflamator şi
poate contribui la
reechilibrarea activităţii gastrice
şi intestinale. Troscotul de
baltă este indicat
şi în uz
extern, de exemplu
pentru tratarea plăgilor ulcerate sau în afecţiunile
hemoroidale
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu