Bilanțul lui Năstase

Mă uit la valul de condamnări care s-a abătut asupra politicienilor, a mogulilor, a unor persoane publice care au ținut prima pagină a ziarelor de la revoluție încoace, și mi se conturează, insidios, o teorie cu iz conspiraționist. Să ne gândim puțin la Adrian Năstase, pe care propun să-l luăm ca model (pentru expunerea pe care vreau s-o fac, nu model în viață, Doamne ferește!). Acest om a trăit toată viața lui la un nivel în general inaccesibil oamenilor obișnuiți. Sub Ceaușescu, fiind ginere al unui mare demnitar comunist, a dus-o cu mult mai bine decât 99% dintre români. A avut tot ce și-a dorit, a călătorit unde a vrut, a depus bani în bănci elvețiene, a colecționat tablouri - asta în vreme ce noi, ăștia mai puțin egali - vorba lui Orwell - mâncam tacamuri și tremuram de frig in case.

După răsturnarea lui Ceaușescu, Năstase a intrat în politică, alături de Iliescu, devenind rapid ministru de externe. Apoi a fost vicepreședinte al Camerei Deputaților, apoi prim-ministru, apoi iarăși deputat, președinte al Camerei Deputaților, apoi... Apoi gata. Justiția și-a spus cuvântul și Adrian Năstase s-a dus la pușcărie, unde e și acum. Dar dacă ne gândim puțin, pare că acest final al carierei marelui bandit vine cam târziu și nu prea mai contează, dacă privim lucrurile dintr-un anumit unghi. Ce vreau să spun cu asta? După 1989, Adrian Năstase a fost în fruntea bucatelor timp de peste douăzeci de ani. În timpul asta a făcut averi incredibile. Zic unii că a acumulat aproape un miliard de euro. A făcut banii ăștia prin orice alte metode decât cea numită simplu muncă. Ziua lui de lucru, spun unii, începea prin chemarea la ordine a celor care colectau pentru el banii. I se spunea, pe atunci, Împăratul și asta cred că vorbește de la sine. După mai bine de douăzeci de ani, bilanțul lui Adrian Năstase este următorul: la pozitiv o avere colosală, copiii și nepoții aranjați pe viață, la negativ vreo doi ani de pușcărie blândă, preferențială, cu posibilitatea de a delira pe blog și a scrie cărți. Întreb și eu precum Costică, amicul meu din Răcoasa: „O fi bine? O fi rău?” Îmi imaginez România condusă de bandiți ca Adrian Năstase pentru perioade de douăzeci de ani. Ei fură, fac averi uriașe, după care câțiva sunt condamnați. Ceilalți scapă neatinși și se retrag prin țări exotice, cu banii albiți în Elveția și puși la adăpost. Apoi gata. Vin următorii bandiți, care fură și sărăcesc țara alți douăzeci de ani, după care justiția mai trântește câțiva dintre ei. E plauzibil așa un scenariu? Sincer să fiu, începe să mi se pară că așa un model de justiție își dorește guvernarea Ponta.