Trifoiştea de baltă
Denumire ştiinţifică: Menyanthes
trifoliata.
Denumire populară: trifoişte.
Prezentare. Trifoiştea de baltă este o
erbacee perenă din familia genţianaceelor. Iubeşte umezeala şi de aceea poate
fi întâlnită mai ales în mlaştini, în turbării, în locuri semiinundate. Rizomul
acestei plante este dezvoltat, fiind gros, lung şi ramificat. Planta este însă
de mici dimensiuni, rareori trecând de 30 cm. Frunzele sunt alcătuite din trei foliole
şi au peţiolul lung. Florile au culoare roz şi apar în lunile aprilie, mai şi
iunie. În
unele ţări, această plantă este ocrotită. Pentru uz medicinal se
foloseşte planta întreagă, din care se poate face infuzie. De asemenea, din
trifoişte de baltă se pot prepara şi tincturi, pulbere şi mixturi. Substanţe
active importante: trei substanţe specifice – meniantină, meniantol, meliatină,
apoi iod, săruri de magneziu şi fier.
Întrebuinţări.
Utilizarea medicinală a acestei plante este foarte veche. Trifoiştea de baltă este
cunoscută pentru efectele sale în două domenii – hepatic şi gastro-intestinal. Infuzia
de trifoişte de baltă revigorează activitatea ficatului şi a bilei şi reechilibrează activitatea gastro-intestinală.
Alte proprietăţi, nu lipsite de importanţă – preparatul de trifoişte de baltă este
febrifug, antiscorbutic, tonic şi depurativ. Afecţiuni în care se poate folosi,
în mod obişnuit, trifoiştea de baltă: migrene, anemie, lipsă de poftă de mâncare,
rahitism, scorbut, reumatism, pecingine, menstre dereglate, febră. Infuzia
amară făcută din frunze uscate de trifoişte de baltă are capacitatea de a remineraliza
şi revitaliza organismul, de a stimula procesele benefice din sânge, de a curăţa
sistemul circulator.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu