Prin terenul de vînătoare trece o linie ferată
principală. Într-un loc se apropie de o albie de rîu moartă, năpădită de
trestie şi papură. Toamna găseam acolo cîteva raţe si mă bucuram de ele, în
regiune nemaifiind locuri unde să se ţină. Nu departe era un canton unde
poposeam uneori sau mă adăposteam de o ploaie trecătoare. Cantonierul avea puşcă
şi permis, mai pocnea cîte un iepure de care se bucura droaia de copii de acasă
si avea ochii deschişi la ceea ce se întîmpla prin teren fiind zi de zi pe
linie. Acest cantonier mi-a arătat un cuib de raţă sălbatică mare, aşezat într-un
loc de necrezut.
Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
Se afișează postările cu eticheta rate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta rate. Afișați toate postările
luni, 17 iunie 2013
luni, 2 iulie 2012
Mici intamplari cu animale (50)
Vulpea şi raţele
Am fost martorul unei
scene care s-a petrecut altfel decît
cum mă aşteptam si cum, desigur,
altfel şi-ar
închipui-o cei mai mulţi. Ieşisem la oleacă de hoinăreală, fără de ţintă precisă. Poate să culc vreun iepure, poate să zburătăcesc vreo potîrniche;
în tot cazul să mă mai aerisesc după lungile zile de birou. Prin terenul unde mă găseam trece un rîu, iar din acesta coteşte un braţ mort. Cursese pe aici odinioară apa; cînd s-a construit linia ferată au tăiat cotul, îndreptînd cursul apei, aşa că acolo acum se încovoia aproape în
cerc o apă stătătoare, cu oarecare stufărie pe margini.
Văd venind un pîlcuşor de raţe. După ce s-au rotit de cîteva
ori pe deasupra, s-au lăsat pe oglinda apei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)