Într-o toamnă căutam
potîrnichi prin şirlincile înguste de porumb, învrîstate de
altele cu mirişti. Anul fusese rău şi
pentru ţăran şi pentru vînător:
porumbul rar şi nerodit, potîrnichi puţine.
După multă umblare se ridică un
stolişor, îndată cîrneşte
spre dreapta şi, cînd prind pe una în linia armei, erau
deasupra unei mirişti. Lovită, s-a ridicat drept în sus
cîţiva metri, apoi a căzut
la pămînt ca un bolovan. Liniştit,
păşesc ca să o ridic. Ştiam
că e moartă, lovită în
cap, după figura pe care a făcut-o.
Abia înaintez cîţiva paşi şi
aud deasupra capului vîjîit. Ca o săgeată
trecea pe deasupra mea o pasăre de pradă.
Nici nu apuc să ridic arma, că o
văd din nou, de data aceasta ridicîndu-se din mirişte
cu potîrnichea mea în gheare. Oarecum surprins şi zăpăcit,
n-am tras — hoţul a plecat cu agoniseala mea.
Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
Se afișează postările cu eticheta soim. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta soim. Afișați toate postările
joi, 1 noiembrie 2012
marți, 8 mai 2012
Mici intamplari cu animale(36)
În ajutor
Într-o zi de toamnă tînără aşteptam jocul de seară al raţelor sălbatice pe malul unui lac
nu prea mare, cuprins în beteală îngustă de stuf. Atunci am văzut cum încerca un şoim călător să prindă un pescăruş de baltă (Stema hirundo). Oricît de tragică era scena, măiestria de zbor neîntrecută a amîndurora o făcea pasionantă şi o urmăream si cu teamă pentru soarta pescăruşului, dar şi cu plăcerea celui ce admiră perfecţiunea. Şoimul se ridica deasupra victimei şi săgeta asupra ei cu aripile
aproape adunate lîngă trup; în clipa supremă, pescăruşul cu ceafa neagră şi cu penele deschis-vineţii, aproape albe pe alocuri, făcea o voltă laterală fulgerătoare, şoimul frîna din aripi şi din coadă şi începea alte înşurubări ca să ajungă deasupra celui ce zbura în
cotituri dese, rămînînd totdeauna deasupra
luciului apei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)