Prepeliţa
„pestriţă" e migratoare şi poligamă; sora ei mai mare, potîrnichea, e
credincioasă ţării, înfruntă la noi greutăţile iernii şi e monogamă. Perechile de potîrnichi se formează în pragul primăverii,
căsnicia durează pînă toamna. Atunci puii sunt crescuţi, îndatoririle
părinţilor încetează — se formează pîlcurile de care se bucură vînătorii.
Contract de căsătorie pe termen scurt, dar care-i leagă strîns pe cei doi
soţi, ce adeseori dau dovadă de un ataşament mişcător.
Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
Se afișează postările cu eticheta potarniche. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta potarniche. Afișați toate postările
sâmbătă, 8 februarie 2014
sâmbătă, 5 octombrie 2013
Mici intamplari cu animale (165)
Am văzut de
departe mîţa care ieşise la braconat. Cum căuta printr-o trifoişte cosita de curînd venind spre mine, am rămas
nemişcat pînă va ajunge la o distanţă bună pentru carabina mică pe care o
aveam. A observat ceva. S-a tupilat una cu pămîntul, din capul coborît privea
ţintă, apoi a încercat să se furişeze încet, tîrîndu-se, lucrînd cu picioarele
mărunt şi ascunse sub burtă. Se oprea cîteodată, rămînea nemişcată, numai
vîrful cozii îi tremura în agitaţie. Pornea iar cu multă grijă pînă să se
apropie pentru săriturile de moarte.
luni, 30 septembrie 2013
Mici intamplari cu animale (164)
Pentru derutarea duşmanului
A fost
adeseori observată şi descrisă manevra potîrnichii cu pui prin care aceasta
încearcă să atragă asupra ei atenţia duşmanului, luînd fel de fel de atitudini
care o prezintă beteagă, neputincioasă, pradă uşoară. In felul acesta îndepărtează
primejdia de la locul unde îi sînt ascunşi puii. Este o comportare care pune
întrebări. Oare această metodă de salvare a puilor este proprie potîrnichilor
sau o aplică şi alte păsări? E pusă în practică numai faţă de duşmanul-om sau
şi faţă de alţii? O astfel de acţiune, care presupune raporturi de cauzalitate
destul de complicate şi o ascuţită şiretenie, poate fi trecută numai în tainele
instinctului sau îşi are parte în alcătuirea ei şi inteligenţa? Argumente pot
fi aduse pentru încercări de soluţionare a acestei din urmă întrebări şi
într-un sens şi în altul. Problema e de domeniul psihologiei animale. La
primele două întrebări dau un răspuns precis observările certe. Prima am mai
scris-o undeva.
joi, 1 noiembrie 2012
Mici intamplari cu animale (104)
Într-o toamnă căutam
potîrnichi prin şirlincile înguste de porumb, învrîstate de
altele cu mirişti. Anul fusese rău şi
pentru ţăran şi pentru vînător:
porumbul rar şi nerodit, potîrnichi puţine.
După multă umblare se ridică un
stolişor, îndată cîrneşte
spre dreapta şi, cînd prind pe una în linia armei, erau
deasupra unei mirişti. Lovită, s-a ridicat drept în sus
cîţiva metri, apoi a căzut
la pămînt ca un bolovan. Liniştit,
păşesc ca să o ridic. Ştiam
că e moartă, lovită în
cap, după figura pe care a făcut-o.
Abia înaintez cîţiva paşi şi
aud deasupra capului vîjîit. Ca o săgeată
trecea pe deasupra mea o pasăre de pradă.
Nici nu apuc să ridic arma, că o
văd din nou, de data aceasta ridicîndu-se din mirişte
cu potîrnichea mea în gheare. Oarecum surprins şi zăpăcit,
n-am tras — hoţul a plecat cu agoniseala mea.
duminică, 14 octombrie 2012
Mici intamplari cu animale (97)
Cum a scăpat potîrnichea
Eram pe cîmpul înzăpezit într-o zi de
februarie, în nădejdea să văd
vreun alai de nuntă al vulpilor si să
împuşc vreuna. La asemenea vînătoare
se trage la distanţă mare, deci aveam cu mine carabina. Zăpadă
multă, adunata în multe locuri în troieni de
viscolul care bătuse într-una înainte cu vreo două
zile.
luni, 2 aprilie 2012
Mici intamplari cu animale (26)
Îmblînziri(1)
Am fost invitatul unui prieten de vînătoare. În jurul casei lui, la ţară, avea o livadă frumoasă, pe care o împodobeau şi diferiţi arbuşti decorativi. A fost o mare plăcere pentru mine să iau masa cu familia prietenului meu în chioşcul din grădină. Lîngă uşa deschisă a chioşcului stăteau tolăniţi cei doi prepelicari ai stăpînului. Dormitau, aşteptînd să le vină rîndul şi lor, pe cînd se vor fi dezbrăcat de carne oasele puilor la frigare.
Am fost invitatul unui prieten de vînătoare. În jurul casei lui, la ţară, avea o livadă frumoasă, pe care o împodobeau şi diferiţi arbuşti decorativi. A fost o mare plăcere pentru mine să iau masa cu familia prietenului meu în chioşcul din grădină. Lîngă uşa deschisă a chioşcului stăteau tolăniţi cei doi prepelicari ai stăpînului. Dormitau, aşteptînd să le vină rîndul şi lor, pe cînd se vor fi dezbrăcat de carne oasele puilor la frigare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)