joi, 1 noiembrie 2012

Mici intamplari cu animale (104)

Într-o toamnă căutam potîrnichi prin şirlincile înguste de porumb, învrîstate de altele cu mirişti. Anul fusese rău şi pen­tru ţăran şi pentru vînător: porumbul rar şi nerodit, potîr­nichi puţine. După multă umblare se ridică un stolişor, îndată cîrneşte spre dreapta şi, cînd prind pe una în linia armei, erau deasupra unei mirişti. Lovită, s-a ridicat drept în sus cîţiva metri, apoi a căzut la pămînt ca un bolovan. Liniştit, păşesc ca să o ridic. Ştiam că e moartă, lovită în cap, după figura pe care a făcut-o. Abia înaintez cîţiva paşi şi aud deasupra capului vîjîit. Ca o săgeată trecea pe deasupra mea o pasăre de pradă. Nici nu apuc să ridic arma, că o văd din nou, de data aceasta ridicîndu-se din mirişte cu potîrnichea mea în gheare. Oarecum surprins şi zăpăcit, n-am tras — hoţul a ple­cat cu agoniseala mea.
Adică, fiind prin apropiere a văzut ce s-a întîmplat. În loc să se sperie de om şi de focul de puşcă, a recunoscut prilejul bun; în fulgerarea zborului a apucat de jos potîrnichea şi, ră să se oprească o clipă, şi-a continuat zborul, doar puţin îngreuiat de povara din gheare. Pe lîngă îndrăzneală, cîtă pre­cizie în mişcări trebuia să aibă ca să poată executa o aseme­nea bravură.
În primul moment credeam că am de-a face cu un uliu porumbar. Spre mirarea mea, am văzut apoi că este un soim călător (Falco peregrinus), pasăre rară pe la noi, întîlnită aproape numai în epoca migraţiei. Dar mai ciudat este că peregrinul nu-şi atacă victima pe pămînt, ci numai în zbor. Se vede că şi această regulă îşi are excepţiile ei. Am văzut o în­drăzneală mare, o performanţă minunată, am văzut de aproape un şoim călător şi... o excepţie rară. Să-mi fi părut rău că am pierdut potîrnichea?
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!