Aviatorul
...Măi
frate, m-am speriat al naibii. Am înlemnit, zău aşa! Ba încă şi aparatul s-a
aplecat într-o parte şi s-a răsturnat. Hait, s-a zis cu mine! M-am apucat cu
mîna de ramă şi am sărit afară...
Mă
uit în jos: cad de zbîrnîi! Ehei, îmi zic, ce bine e să cazi cu paraşuta...
Aşa, fără paraşută, zău dacă nu te bagă-n boală... Şi cum zic, cad la pămînt
şi mai că-mi vine să plîng — şi de mine mi-e milă, da' şi de aparat, mă gîndesc
că se face praf... Şi deodată — zdup de pămînt... Hait, îmi zic, bucură-te,
Născătoare de Dumnezeu, c-am rămas făr-un picior...
—
Şi aeroplanul? S-a făcut praf?
—
Care aeroplan?
—
Aparatul ăla... Nu ziceai c-ai căzut din aparat?
— Da' de unde! Am căzut de la etaj. Aparatul a căzut de pe poliţă, în
bucătărie... Cum a dat buzna miliţia în casă, ne-am speriat grozav. Am vrut să
ascundem alambicul pe poliţă... Şi alambicul a căzut. Ce mai, gălăgie mare! De
frică, ne-am repezit la fereastră... Şi am sărit jos... Juma' de picior lipsă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu