joi, 15 noiembrie 2012

Imparateasa cea rea si fata popii


Legenda bufniţei
La început, bufniţa a fost împărăteasă peste toate păsările din lume. Ea era însă foarte rea, îşi asuprea din cale-afară supuşii şi făcea numai nedreptăţi.
Nemaiputând răbda, poporul s-a ridicat asupra ei, vrând să o prindă şi s-o omoare. De frică, împărăteasa a fugit şi s-a ascuns. Se zice că de atunci, bufniţa nu umblă niciodată ziua, ci numai noaptea, temându-se şi acum că o vor prinde păsările şi o vor omorî.
Într-adevăr, de câte ori vreo bufniţă este zărită zburând ziua, celelalte păsări nu se lasă până nu o prind şi o scarmănă bine de tot.
Aceasta este răsplata pentru că, atunci când era împărăteasă, a fost aşa de nedreaptă şi crudă faţă de supuşii ei.

Legenda cârtiţei
A fost odată un popă care avea un lan de grâu. El era vecin cu un ţăran sărac, dar cinstit. Acest popă, voind să fure o parte din pământul ţăranului, a mutat hotarul, fapt ce l-a necăjit rău pe bietul ţăran, care i-a cerut pământul înapoi.
Popa s-a arătat tare amabil şi i-a zis vecinului să pună hotarul acolo unde va zice pământul, când îl va întreba. Ţăranul nu pricepea cum poate pământul să vorbească, neştiind că popa plănuise să-şi îngroape fiica într-un loc care-i convenea lui, iar atunci când el o va întreba: „Pământule, aici e hotarul?" ea să zică: „Da, aici e!".
Văzându-se nedreptăţit de vocea pământului, omul a plecat supărat acasă. Atunci, popa vru să-şi scoată fata din pământ, dar nu o mai găsi. Săpă şi în alte locuri, dar fata nu era de găsit nicăieri. Ea se făcuse cârtiţă şi umbla pe sub pământ, spunând mereu: „Aici e hotarul, tată!"
De atunci, cârtiţa face muşuroaie prin locuri cultivate, în amintirea tatălui său.
Aşa l-a pedepsit Dumnezeu pe acel preot, a cărui fată se chema chiar Cârtiţa.
Culese de Rodica Birău

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!