Moşmonul
Denumire ştiinţifică: Mespilus germanica.
Denumire populară: moşmoană.
Prezentare. Moşmonul este un
arbust originar din Persia, ajuns în Europa în mod treptat, dinspre zona mediteraneană.
Aparţine familiei rozaceelor. Înălţimea maximă pe care o poate atinge moşmonul
este de cinci metri. Frunzele acestui arbust sunt mari şi au formă eliptică.
Florile au o frumoasă culoare albă.
Importante la acest arbore (sau arbust)
sunt fructele, de culoare brun-roşcată, de formă aproape sferică. Aceste fructe
sunt comestibile. Moşmonul creşte în flora spontană, prin rarişti şi luminişuri
de pădure. Datorită fructelor sale, dar şi valorii medicinale, moşmonul se şi
cultivă. Pentru uz medicinal se recoltează fructele, frunzele şi seminţele. Se
spune că ar avea valoare medicinală şi rădăcinile. Fructele se consumă ca
atare, dar pentru terapii se prepară şi macerate, pulberi, infuzii.
Substanţe active importante: vitaminele B şi C, tanin, acizi, celuloză, săruri minerale, proteine, zaharuri – mai ales în fructe şi în frunze.
Întrebuinţări. Preparatele de moşmon au acţiune astringentă pronunţată, fiind în acelaşi timp diuretice şi revitalizante. Din acest motiv, cu preparatele de moşmon se pot trata chiar şi diareile şi enteritele rebele, deranjamentele stomacale şi intestinale majore, refăcându-se, în acelaşi timp, mucoasa intestinală. În mod curent, preparatele de moşmon sunt folosite în facilitarea digestiei, în boli articulare (reumatisme), în afecţiuni ale rinichilor (litiaze).
Substanţe active importante: vitaminele B şi C, tanin, acizi, celuloză, săruri minerale, proteine, zaharuri – mai ales în fructe şi în frunze.
Întrebuinţări. Preparatele de moşmon au acţiune astringentă pronunţată, fiind în acelaşi timp diuretice şi revitalizante. Din acest motiv, cu preparatele de moşmon se pot trata chiar şi diareile şi enteritele rebele, deranjamentele stomacale şi intestinale majore, refăcându-se, în acelaşi timp, mucoasa intestinală. În mod curent, preparatele de moşmon sunt folosite în facilitarea digestiei, în boli articulare (reumatisme), în afecţiuni ale rinichilor (litiaze).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu