O emisferă în plete
Lasă-mă să respir mult, îndelung, parfumul părului tău, să-mi
scufund în el toată faţa, ca un însetat în apa unui izvor, şi ca pe-o batistă
înmiresmată sa-l flutur cu mâna, ca să scutur amintirile în aer.
Dacă ai putea şti tot ce văd, tot ce simt, tot ce aud în părul tău! Sufletul meu călătoreşte pe
miresme ca sufletul altora pe muzică.
Un întreg vis e în părul tău, plin de pînze şi de catarge, el
cuprinde întinse
mări cu musoane ce mă împing spre climate pline de
vrajă, unde văzduhul e mai albastru şi mai adînc, unde aerul e parfumat de
fructe, de frunze şi de piele omenească.
În oceanul părului tău întrevăd un port plin de cîntece
melancolice, oameni viguroşi de toate seminţiiIe
şi corăbii de toate formele profilîndu-şi arhitecturile zvelte şi complicate
pe-un cer nemărginit unde se lăfăie o căldură
veşnică.
În mîngîierile părului tău
regăsesc toropirea Iungilor ceasuri petrecute pe divan, în încăperea unei
frumoase corăbii, legănată de clătinarea imperceptibilă din port, între
sacsiile cu flori şi ulcioarele răcoritoare.
În dogoritoarea vatră a părului tău respir mirosul de tutun
amestecat cu opiu şi zahăr; în noaptea părului tău văd strălucind nesfîrşirea azurului tropical; pe ţărmurile pufoase ale părului tău mă îmbăt de
amestecul mirosurilor de gudron, mosc şi ulei de cocos.
Lasă-mă să-ţi muşc îndelung coadele grele şi negre. Cînd îţi muşc uşor elasticele şi răzvrătitele plete,
mi se pare că mănînc amintiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu