Merişorul
Denumire ştiinţifică: Vaccinium vitis-idaea.
Denumiri populare: afin roşu,
smârdar.
Prezentare. Merişorul este un arbust de mici dimensiuni (până la 30 cm înălţime).
Frunzele lui nu depind de schimbarea anotimpurilor, fiind verzi în permanenţă.
Merişorul înfloreşte în mai şi iunie. Florile sale au culoare albă, uneori
roz-roşiatică. Fructele, sub formă de bacă de culoare roşie, sunt comestibile.
Merişorul creşte în zona montană şi este melifer. Face parte din familia
rozaceelor. Pentru nevoi medicinale se folosesc frunzele, din care se fac mai
multe preparate, cel mai important fiind infuzia.
Substanţe active importante: hidrochinonă, flavone, vitamina C, săruri minerale, acid citric, malic şi
benzoic, tanin.
Întrebuinţări.
Ceaiul
de merişor este recunoscut pentru acţiunea sa diuretică. Totodată, se manifestă
şi ca un bun dezinfectant, mai ales al rinichiului şi al căilor urinare. Are şi
acţiune antiinflamatoare şi antidiareică. În afecţiunile renale, ceaiul de merişor
este important deoarece poate dizolva calculii renali. Cu ceaiul de merişor
se poate interveni şi în alte afecţiuni, cum ar fi guta şi reumatismul. Merişorul
este unul dintre „doctorii” rinichilor şi ai căilor urinare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu