Femeia ca personaj negativ

Zilele trecute, am auzit pe cineva zicând că în legende, basme, povești etc, majoritatea personajelor malefice sunt femei pentru că - țineți-vă bine - toate poveștile cu pricina au fost scrise de bărbați. N-am apucat să spun nici zece cuvinte întru amendarea acestei idei, că am fost rapid taxat drept... ce credeți? Misogin, bineînțeles, altfel nici nu se putea, că doar persoana care emitea teoria era o femeie.

Teoria asta este fundamental greșită, dintr-un motiv cât se poate de lesne de înțeles: lumea basmelor, poveștilor, legendelor, abundă în personaje negative masculine. Îmi vin în minte, la repezeală, căpcăunul din „Jack și vrejul de fasole”, Barbă Albastră a lui Perrault, întreaga cohortă de zmei din poveștile populare ale românilor, pe care îi căsăpește întotdeauna câte un Făt Frumos. Ca să nu mai vorbim de faptul că însuși personajul negativ suprem, capo di tutti capi, ca să zicem așa - mă refer la diavol, este de sex masculin.

In noua mitologie, care este creată sub ochii noștri, apar o mulțime de monștri, vraijtori etc, unul mai rău decât altul, care răpesc fete cuminți, care vor să distrugă lumea etc. Din rândul femeilor, nu prea ai ce exemple să dai: Baba Cloanța, ielele, mama zmeilor, diverse vrăjitoare din basme (Hansel și Gretel, Fata moșului și fata babei, Snow White) și cam atât. Ah, stai, mai e și Bloody Mary... 

Mă tem că dacă mai insist mult, o să ajung la concluzia că în realitate cele mai multe personaje negative sunt de sex masculin - și asta nu înseamnă nicidecum că poveștile în care apar au fost scrise de femei. Sunt convins că există studii pe tema asta și mai sunt convins că dacă s-ar face liste cu „negativii” și „negativele” s-ar vedea că am dreptate. În fond, când un bărbat scrie o poveste, din instinct va introduce acolo o frumoasă doamnă sau domnișoară care trebuie salvată din ghearele unui conte care noaptea devine vampir, ale unui dragon care scoate flăcări pe nări sau ale unui uriaș care mănâncă la micul dejun copii de până în zece ani. Există zeci de mii de cărți, scenarii de film, librete, piese de teatru, în care eroul principal se duce să salveze frumoasa și dulcea nevinovată, ținută prizonieră de un mafiot, un maniac, un obsedat sexual etc. Și câte și mai câte...

A susține că literatura cultă și cea populară conțin aproape în exclusivitate personaje negative feminine și, mai ales, a pune asta pe seama bărbaților care scriu cărți unde își descarcă ura față de femei, nu este decât o aiureală, una din alea mari, care circulă, probabil, prin mediile femeiești constituite din doamne energice, hotărâte, care au constatat (sau, mai degrabă, au aflat) că sunt victime ale bărbaților și care, mai cu seamă, se simt foarte confortabil în această postură.