marți, 20 noiembrie 2012

Faceti-va bine (189)

Mierea ursului
Denumire ştiinţifică: Pulmonaria officinalis.
Denumire populară: cuscrişor, plămânărică.
Prezentare. Mierea ursului este o erbacee perenă, din familia boranginaceelor. Tulpina este dreaptă şi suculentă. Frunzele au diferite dimensiuni şi au pe ele perişori şi picăţele albe. Din acest motiv, plantei de mierea ursului i se mai spune şi plămânărică. Florile sunt roşii, iar în ultima fază de dezvoltare, după polenizare, devin albastre. 
Planta creşte în flora spontană – la marginea pădurilor, pe fâneţe şi pajişti, în luminişuri, pe marginea drumurilor. Pentru uz medicinal se recoltează partea aeriană a plantei. Aceasta se culege în momentul când planta este înflorită în totalitate sau aproape în totalitate. Cele mai active din punct de vedere medicinal sunt frunzele şi, de aceea, în mod obişnuit se renunţă la celelalte părţi ale plantei şi se păstrează doar frunzele.
Substanţe active importante: acid salicic, calciu, potasiu, magneziu, saponine, alantoină, vitamina C.
Întrebuinţări. Pentru aplicaţii cu mierea ursului se foloseşte infuzia. Acest preparat are efect depurativ, fiind folosit cu succes în tratamentele de detoxificare. Este, de asemenea, analgetic, antidiareic, cicatrizant. Acţionează şi asupra căilor respiratorii, fiind utilizat în tratarea astmului, a bronşitelor, laringitelor şi chiar a unor boli de plămâni. Uneori, este recomandată folosirea plantei sub formă de decoct. Acesta este indicat şi în anemii, fiind revigorant şi remineralizant, cât şi în afecţiuni renale, ulcer gastric şi duodenal, reumatism.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!