Mierea ursului
Denumire ştiinţifică: Pulmonaria officinalis.
Denumire populară: cuscrişor,
plămânărică.
Prezentare. Mierea ursului este
o erbacee perenă, din familia boranginaceelor. Tulpina este dreaptă şi suculentă.
Frunzele au diferite dimensiuni şi au pe ele perişori şi picăţele albe. Din
acest motiv, plantei de mierea ursului i se mai spune şi plămânărică. Florile
sunt roşii, iar în ultima fază de dezvoltare, după polenizare, devin albastre.
Planta
creşte în flora spontană – la marginea pădurilor, pe fâneţe şi pajişti, în
luminişuri, pe marginea drumurilor. Pentru uz medicinal se recoltează partea
aeriană a plantei. Aceasta se culege în momentul când planta este înflorită în
totalitate sau aproape în totalitate. Cele mai active din punct de vedere
medicinal sunt frunzele şi, de aceea, în mod obişnuit se renunţă la celelalte părţi
ale plantei şi se păstrează doar frunzele.
Substanţe active importante: acid salicic, calciu, potasiu, magneziu, saponine, alantoină, vitamina C.
Întrebuinţări.
Pentru
aplicaţii cu mierea ursului se foloseşte infuzia. Acest preparat are efect
depurativ, fiind folosit cu succes în tratamentele de detoxificare. Este, de
asemenea, analgetic, antidiareic, cicatrizant. Acţionează şi asupra căilor respiratorii,
fiind utilizat în tratarea astmului, a bronşitelor, laringitelor şi chiar a
unor boli de plămâni. Uneori, este recomandată folosirea plantei sub formă de
decoct. Acesta este indicat şi în anemii, fiind revigorant şi remineralizant, cât
şi în afecţiuni renale, ulcer gastric şi duodenal, reumatism.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu