Candidează din partea PPDD la un fotoliu de deputat, un anume Florin Condurăţeanu. Un tip cu voce neplăcută, care dă senzaţia unui motor înecându-se într-o baltă de zoaie. Omul vorbeşte rar şi strigat, acoperindu-şi interlocutorii fără prea mare efort. Dar toate astea nu au nicio importanță, ceea ce contează este altceva: ce spune acest om.
L-am ascultat într-o dezbatere electorală pe tema fixă: proiectele candidaţilor. Mai era acolo Monica Tatoiu, nu am reţinut dacă şi ea candidează sau venise doar să mai facă niscai valuri.
Moderatoarea l-a întrebat direct pe Condurăţeanu: "care este principalul proiect pe care vreţi să-l susţineţi dacă ajungeţi parlamentar, de unde v-aţi gândit să vină finanţarea?" La care Condurăţeanu a răspuns cam în felul următor:
L-am ascultat într-o dezbatere electorală pe tema fixă: proiectele candidaţilor. Mai era acolo Monica Tatoiu, nu am reţinut dacă şi ea candidează sau venise doar să mai facă niscai valuri.
Moderatoarea l-a întrebat direct pe Condurăţeanu: "care este principalul proiect pe care vreţi să-l susţineţi dacă ajungeţi parlamentar, de unde v-aţi gândit să vină finanţarea?" La care Condurăţeanu a răspuns cam în felul următor:
"Înainte de toate doresc să-mi exprim bucuria că m-aţi invitat aici, în acest studio, împreună cu o doamnă pe care o cunosc de foarte multă vreme şi pe care, dacă-mi îngăduiţi, o să-mi permit să o numesc prietena mea de suflet, doamna Monica Tatoiu, săru-mâna, mă bucur să vă revăd, doamna Tatoiu este singura femeie care a avut curajul să spună lucrurilor pe nume - vă amintiţi, doamnă, nu-i aşa, când aţi venit la emisiune la OTV şi v-am lansat provocarea..."
Aici, individul a fost oprit şi adus la ordine - "Domnule Condurăţeanu, vorbiţi-ne despre proiect!"
"Doamnă, eu am nu unul, ci mai multe proiecte, pentru că în ţara asta nu se rezolvă lucrurile cu un singur proiect, în ţara asta din care au furat cu toţii cât au putut este nevoie ca adevăraţii români să îşi pună mintea la contribuţie ca să urnească treburile, pentru că nu e posibil, nu e admisibil, nu e omeneşte de acceptat să vezi, aşa cum am văzut eu în Maramureş - n-o să mă credeţi, dar vă jur că am văzut cu ochii mei şi pot să confirme asta colegii mei împreună cu care am fost acolo să filmăm, dacă-i întrebaţi o să aflaţi nişte lucruri de neconceput într-o ţară membră a Uniunii Europene, am văzut acolo, cum spuneam, nişte bătrâni care îşi pregătesc scrinurile, ştiţi şi dumneavoastră despre ce vorbesc, doamna Tatoiu, că aţi fost şi dumneavoastră în părţile alea, şi am vorbit despre asta în emisiunea mea la OTV, atunci când puţină lume avea curajul să recunoască faptul că lucrurile astea se întâmplă cu adevărat, nu sunt numai născocirile celor care nu ştiu să facă altceva decât să nege, să pună sub acuzaţie, de multe ori fără nicio acoperire, dar nu sunt în stare nici măcar să planteze un pom, că aşa a ajuns ţara asta, să fie condusă de tot felul de oameni puşi pe căpătuială..."
- Domnu' Condurăţeanu, ne ziceţi şi despre proiectul dumneavoastră de parlamentar?
Aici, individul a fost oprit şi adus la ordine - "Domnule Condurăţeanu, vorbiţi-ne despre proiect!"
"Doamnă, eu am nu unul, ci mai multe proiecte, pentru că în ţara asta nu se rezolvă lucrurile cu un singur proiect, în ţara asta din care au furat cu toţii cât au putut este nevoie ca adevăraţii români să îşi pună mintea la contribuţie ca să urnească treburile, pentru că nu e posibil, nu e admisibil, nu e omeneşte de acceptat să vezi, aşa cum am văzut eu în Maramureş - n-o să mă credeţi, dar vă jur că am văzut cu ochii mei şi pot să confirme asta colegii mei împreună cu care am fost acolo să filmăm, dacă-i întrebaţi o să aflaţi nişte lucruri de neconceput într-o ţară membră a Uniunii Europene, am văzut acolo, cum spuneam, nişte bătrâni care îşi pregătesc scrinurile, ştiţi şi dumneavoastră despre ce vorbesc, doamna Tatoiu, că aţi fost şi dumneavoastră în părţile alea, şi am vorbit despre asta în emisiunea mea la OTV, atunci când puţină lume avea curajul să recunoască faptul că lucrurile astea se întâmplă cu adevărat, nu sunt numai născocirile celor care nu ştiu să facă altceva decât să nege, să pună sub acuzaţie, de multe ori fără nicio acoperire, dar nu sunt în stare nici măcar să planteze un pom, că aşa a ajuns ţara asta, să fie condusă de tot felul de oameni puşi pe căpătuială..."
- Domnu' Condurăţeanu, ne ziceţi şi despre proiectul dumneavoastră de parlamentar?
"Da, doamnă, v-am mai spus că eu am mai multe proiecte, pentru că ştiu exact ce probleme sunt şi în Maramureş şi în Moldova şi în Banat şi în Dobrogea, dar ca în Maramureş nu am mai întâlnit aşa ceva, vă spun pe cuvântul meu că am văzut cum se pregătesc bătrânii de moarte, pentru că nu au bani nici de copârşeu şi îşi pregătesc scrinurile, lăzile alea din lemn sculptat în care îşi ţin ei lucrurile de preţ, le pregătesc pentru ca să fie înmormântaţi în ele în loc de coşciug, închipuiţi-vă dumneavoastră doamnelor şi stimaţi telespectatori până unde s-a ajuns în această ţară"...
Şi tot aşa. Până la urmă, am renunţat să urmăresc monologul acestui candidat PPDD la Parlamentul României. Am realizat, însă, cât de simplu este în ziua de azi să devii parlamentar. Tot ce trebuie să faci (după ce, desigur, ai rezolvat anumite chestiuni financiare), este să perorezi, arătând că tu eşti un om care a văzut multe, care ştie ce se petrece, care vede suferinţele oamenilor, să dai exemple, să treci de la una la alta fără nicio logică, până când alegătorii se conving că eşti un mare român care trebuie uns deputat. Incredibil, dar adevărat: românii votează astfel de discursuri. Românii nu se întreabă: "Ia stai puţin, la urma urmei ce ne promite ăsta şi ce garanţii ne oferă că va face ceea ce promite? Şi cum poate face el ceea ce promite?" Nu, nici vorbă, românii sunt fericiţi că vine un individ din sferele înalte şi îi bate pe umăr, zicându-le: "Da, prieteni, eu ştiu exact ce vă doare pe voi, eu ştiu cât costă uleiul şi cum se prăjesc chiftelele, am umblat prin toată ţara şi am stat de vorbă cu oamenii, am dat mâna şi cu miniştri şi cu frizeri, am plantat pomi şi am construit garduri, am dat bani la grădiniţe şi am organizat întâlniri cu vraci şi tămăduitori, am palmele bătătorite şi stau într-un apartament cu două camere, mă duc la piaţă ca fiecare şi mă tocmesc cu tarabagiii, îmi spăl singur ciorapii, iubesc animalele, ştiu cum îşi bate joc sistemul de voi, ştiu şpaga pe care trebuie să o daţi la doctor, ştiu cum vă batjocoresc funcţionarii primăriilor, am văzut sfidarea şi aroganţa celor pe care voi i-aţi ales de bună credinţă, votaţi-mă". Punct. Şi românii, cu ochii umezi, se duc să voteze asemenea candidaţi.
Şi totuşi, Condurățene, de ce ar trebui să te votez? Faptul că tu ştii o grămadă de amănunte din viaţa chinuită a romanului de rând e un motiv ca eu să te trimit în parlament? Unde ţi-e programul? Unde-ţi sunt proiectele? Unde sunt dovezile că te pricepi şi la altceva decât la dat din gură fără să te mai poată opri nimeni, exact ca şeful tău, Dan Diaconescu? Din nefericire, românii nu-şi pun astfel de probleme. Mă aştept ca viitorul parlament să fie plin de palavragii, fanfaroni, oameni de nimic, lichele, mincinoşi, hahalere, farseuri, analfabeţi, impostori şi câte şi mai câte alte lighioane. Faţă de ceea ce va să vină, "Parlamentul ruşinii naţionale" de care vorbea în anii 90 Ticu Dumitrescu, va fi fost un adevărat club londonez.
Şi tot aşa. Până la urmă, am renunţat să urmăresc monologul acestui candidat PPDD la Parlamentul României. Am realizat, însă, cât de simplu este în ziua de azi să devii parlamentar. Tot ce trebuie să faci (după ce, desigur, ai rezolvat anumite chestiuni financiare), este să perorezi, arătând că tu eşti un om care a văzut multe, care ştie ce se petrece, care vede suferinţele oamenilor, să dai exemple, să treci de la una la alta fără nicio logică, până când alegătorii se conving că eşti un mare român care trebuie uns deputat. Incredibil, dar adevărat: românii votează astfel de discursuri. Românii nu se întreabă: "Ia stai puţin, la urma urmei ce ne promite ăsta şi ce garanţii ne oferă că va face ceea ce promite? Şi cum poate face el ceea ce promite?" Nu, nici vorbă, românii sunt fericiţi că vine un individ din sferele înalte şi îi bate pe umăr, zicându-le: "Da, prieteni, eu ştiu exact ce vă doare pe voi, eu ştiu cât costă uleiul şi cum se prăjesc chiftelele, am umblat prin toată ţara şi am stat de vorbă cu oamenii, am dat mâna şi cu miniştri şi cu frizeri, am plantat pomi şi am construit garduri, am dat bani la grădiniţe şi am organizat întâlniri cu vraci şi tămăduitori, am palmele bătătorite şi stau într-un apartament cu două camere, mă duc la piaţă ca fiecare şi mă tocmesc cu tarabagiii, îmi spăl singur ciorapii, iubesc animalele, ştiu cum îşi bate joc sistemul de voi, ştiu şpaga pe care trebuie să o daţi la doctor, ştiu cum vă batjocoresc funcţionarii primăriilor, am văzut sfidarea şi aroganţa celor pe care voi i-aţi ales de bună credinţă, votaţi-mă". Punct. Şi românii, cu ochii umezi, se duc să voteze asemenea candidaţi.
Şi totuşi, Condurățene, de ce ar trebui să te votez? Faptul că tu ştii o grămadă de amănunte din viaţa chinuită a romanului de rând e un motiv ca eu să te trimit în parlament? Unde ţi-e programul? Unde-ţi sunt proiectele? Unde sunt dovezile că te pricepi şi la altceva decât la dat din gură fără să te mai poată opri nimeni, exact ca şeful tău, Dan Diaconescu? Din nefericire, românii nu-şi pun astfel de probleme. Mă aştept ca viitorul parlament să fie plin de palavragii, fanfaroni, oameni de nimic, lichele, mincinoşi, hahalere, farseuri, analfabeţi, impostori şi câte şi mai câte alte lighioane. Faţă de ceea ce va să vină, "Parlamentul ruşinii naţionale" de care vorbea în anii 90 Ticu Dumitrescu, va fi fost un adevărat club londonez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu