Mulţimea
Nu-i
este dat oricui să se cufunde în mulţime: a te bucura de mulţime e o artă; şi numai acela se poate deda, pe seama neamului omenesc, unei orgii de
vitalitate, căruia o zînă i-a ursit din leagăn gustul travestirii şi al măştii,
ura domiciliului şi patima călătoriei.
Mulţime,
singurătate: termeni egali şi convertibili pentru poetul activ şi fecund. Cine
nu ştie să-şi populeze singurătatea, nu ştie nici să fie singur în mulţimea
plină de treburi.
Poetul
se bucură de acest privilej fără pereche, de a fi, după cum îi e placul, el
însuşi ori altul. Ca sufletele rătăcitoare care îşi caută un trup, el intră,
cînd vrea, în personajul oricui. Numai pentru el, totul e vacant; şi dacă unele
locuri par să-i fie închise, e fiindcă, în ochii lui, nu merită osteneala de a
fi vizitate.
Cel ce colindă
singur şi gînditor soarbe o beţie unică din această universală împărtăşire. Cel
ce lesne se împreună cu mulţimea cunoaşte înfrigurata bucurie, de care nu va
avea niciodată parte egoistul, închis ca o ladă, şi leneşul, lăcătuit ca o
moluscă. Toate profesiunile, toate bucuriile şi toate nefericirile pe care
întâmplarea i le pune în faţă, le primeşte ca pe ale sale.
Ceea ce oamenii
numesc dragoste e prea puţin, prea mărginit şi prea şubred, in comparaţie cu
această inefabilă orgie, cu această sfîntă prostituţie a sufletului care se
dăruie din plin, poezie şi milostenie, neprevăzutului ce se iveşte,
necunoscutului care trece.
E bine să-i
înveţi uneori pe fericiţii acestei lumi, de-ar fi doar ca să le umileşti o
clipă prosteasca mîndrie, că sunt fericiri mai presus decît ale lor, mai bogate
şi mai rafinate. Întemeietorii de colonii, păstorii noroadelor, preoţii misionari
surghiuniţi la capătul lumii, cunosc fără îndoială ceva din aceste beţii tainice,
şi, în sînul acestei nemărginite familii pe care şi-a alcătuit-o geniul lor,
poate că rîd uneori de cei care-i deplîng pentru soarta atît de zbuciumată şi
pentru atît de casta lor viaţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu