Mici intamplari cu animale(36)

În ajutor

Într-o zi de toamnă tînără aşteptam jocul de seară al raţe­lor sălbatice pe malul unui lac nu prea mare, cuprins în be­teală îngustă de stuf. Atunci am văzut cum încerca un şoim călător să prindă un pescăruş de baltă (Stema hirundo). Oricît de tragică era scena, măiestria de zbor neîntrecută a amîn­durora o făcea pasionantă şi o urmăream si cu teamă pentru soarta pescăruşului, dar şi cu plăcerea celui ce admiră perfec­ţiunea. Şoimul se ridica deasupra victimei şi săgeta asupra ei cu aripile aproape adunate lîngă trup; în clipa supremă, pescăruşul cu ceafa neagră şi cu penele deschis-vineţii, aproape albe pe alocuri, făcea o voltă laterală fulgerătoare, şoimul frîna din aripi şi din coadă şi începea alte înşurubări ca să ajungă deasupra celui ce zbura în cotituri dese, rămînînd totdeauna deasupra luciului apei. 

Atacul neizbutit s-a repetat de cîteva ori. Va fi obosit pescăruşul sau doar groaza de moarte l-a făcut să se aşeze pe apă. Oricum, era lucrul cel mai cuminte pe care îl putea face, deoarece şoimul călător, cel mai cavaler dintre răpitoare, nu-şi prinde prada decît din zbor. Iar acum se străduia să-i facă pe pescăruş să se ridice în aripi. Trecea ca un bolid pe deasupra lui, aproape să-l atingă, se rotea, re­venea, marca lovituri. A răbdat un timp pasărea de pe apă, apoi s-a ridicat din nou şi a început altă goană pe deasupra lăcuşorului. Scurtă de data aceasta. Istovit, pescăruşul s-a aşe­zat din nou şi nu s-a mai ridicat, oricît l-a îndemnat duşmanul prin noi atacuri simulate.

Atunci s-a întîmplat ceva neaşteptat şi de necrezut. De un­deva a apărut un alt pescăruş şi, fără să-i pese de atacurile şoimului, s-a aşezat pe luciu tocmai lîngă pasărea primejduită. De cîte ori se avînta şoimul să facă să se ridice în aer victima, pescăruşul nou sosit îşi întindea aripa deasupra istovitului. Era parcă un gest de apărare, dar uneori aveam şi impresia că vrea să-i oprească pe celălalt să facă imprudenţa de a se ridica de pe apă. Ca şi cînd ar fi ştiut că şoimul călător nu are ce să le facă pe apă. Protectorul era oare frate, sau chiar mamă? Cine ar putea să ştie? Însă protector era. Şi salvator. În cele din urmă, şoimul, văzînd zădărnicia încercărilor lui, a plecat după altă pradă.

Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor