Spending my life with IKEA

Ieri s-a incheiat, in sfarsit, aventura patului in care va dormi Maria. Ea a durat aproape o saptamana si a presupus ceva costuri. Iata despre ce e vorba.

Vineri, am mers cu totii la IKEA si ne-am ales diverse lucruri mai mari sau mai mici, printre care patul cu pricina. Frumos pat, nimic de zis, numai ca prea mare: 180/200. Am intrebat daca nu exista si o varianta redusa si ni s-a spus ca da: 140/200. Adica optim, in opinia noastra. Prin urmare, am comandat acest pat. De la IKEA iti cumperi, in general, mobilier pe care ti-l asamblezi singur. Nici nu e mare lucru: piesele se imbina perfect, ai instructiuni pe care le poate intelege si un animal de companie, asa ca tot ce trebuie sa faci este sa invarti niste suruburi. Cu toate astea, uneori, cand te grabesti foarte tare, poti sa chemi firma sa faca montajul. In cazul de fata, daca am fi ales aceasta varianta, ar fi trebuit sa asteptam trei saptamani. Asa ca am zis: "Montez eu paturile" (spun paturile pentru ca mi-am luat si eu unul). 

Tablia de 140, talpa de 160 si talpa mare, de 200

Sambata, a venit masina si ne-a adus pachetele. Duminica pe la pranz, am ajuns la fata locului si m-am apucat sa montez. Cred ca in circa trei ore am montat patul meu si nu mi-au ramas pe dinafara decat opt surubele. L-am probat si functioneaza perfect - adica nu se prabuseste in sine atunci cand ma rasucesc prin el. Bun, dupa acest succes m-am odihnit vreo jumatate de ora si m-am apucat de patul Mariei. Am desfacut pachetele, am pus piesele in pozitii strategice si, cand m-am uitat mai atent, ce sa vezi: tablia de la cap si cea de la picioare erau mai scurte decat talpile pe care trebuia sa le fixez. Pur si simplu alea aveau 160 de centimetri, pe cand tabliile aveau 140. M-am sucit, m-am invartit - asta era realitatea. M-am dus si i-am spus lui Lili: "Piesele nu se potrivesc". "Iti dai seama ca asta ar fi o premiera pentru IKEA?" m-a intrebat cu aerul acela ca i se pare evident ca nu ma prind eu cum se face asamblarea. Am chemat-o sa se uite, s-a foit, s-a sucit, pana la urma a acceptat ideea: "Pana si cei de la IKEA pot gresi". In regula.

A doua zi, luni, m-am prezentat la IKEA, unde am stat de vorba cu un baiat. Da, un baiat de vreo 20 de ani, simpatic si dragut, care mi-a zis ca intelege treaba si ca ma roaga sa aduc patul ca sa-l poata schimba. I-am zis ca nu pot sa fac asta, intrucat patul este mult prea mare pentru masinuta mea. A stat, s-a gandit si pana la urma a gasit o varianta: imi va trimite el un pat nou, cu dimensiunile corecte si il va lua pe cel vechi. Mi-a spus ca masina o sa vina marti, intre 7 si 14 si ca voi primi telefon cu o ora inainte. Marti, n-am primit niciun telefon. M-am dus din nou la IKEA, l-am cautat pe baiatul cel dragut si ce credeti? Mi-a zis ca fusesem sunat dar nu am raspuns la telefon. In plus, masina se prezentase la mine acasa pe la 10 si, daca eu nu eram acolo, asta a fost. "Bun - am zis - dar daca nu a raspuns nimeni la telefon, de ce s-a mai dus masina pana acolo?" Intrebare grea, din seria "Ce este viata?" si "Unde este Dumnezeu?". S-a dus intr-un birou si a tot mosmondit ceva pe-acolo, apoi a iesit si mi-a zis ca miercuri, intre 7 si 14, o sa trimita din nou masina, tot asa, sunand cu o ora inainte. 

Miercuri, adica ieri, ce m-am gandit eu? Ia sa ma duc acolo ca nu cumva sa pierd o noua zi si apoi sa mi se spuna ca e vina mea, pentru ca n-am fost acasa. Zis si facut. Am facut pe-acolo diverse chestii, printre care urcarea biroului la etaj (despre care am povestit). La 11 fara un sfert, am auzit soneria: sosise patul, bineinteles fara sa ma sune nimeni cu o ora inainte. Am deschis si am dat cu ochii de doi tuciurii, care, asteptandu-ma sa vin, purtau o conversatie intr-o limba vag cunoscuta. I-am intrebat de unde sunt si mi-au zis ca din Turcia. Aaaaa, Turcia, frumos, schon, Antalya, Kusadasi, am fost acolo, o sa mai merg. Mi-au adus patul cel nou si l-au luat pe cel vechi. Danke schon, bitte schon, see you in Turkey, bye, bye bye etc.

M-am apucat de montat patul. Intai am desfacut pachetele, apoi m-am uitat la ele. Ceva nu se lega, mi s-a parut dintr-odata ca am parasit teritoriul realului si am intrat intr-un film suprarealist: tabliile erau de 140, dar cele doua talpi erau tot de 160. Am simtit ca mi se moaie picioarele. IKEA....

M-am suit in masina si m-am dus direct la magazin. Am gasit la desk o singura tipa, care mi-a zis ca treaba asta o rezolva colegul ei. Adica baiatul dragut. Ca trebuie sa-l astept, intrucat e prin depozit. OK, stiam treaba, cu o zi inainte tot asa asteptasem, numai ca primisem si un voucher pentru suc. Am asteptat, m-am invartit pe-acolo si, brusc, mi-am amintit de felul in care ma invarteam acum niste ani buni prin diverse sali si anticamere, asteptand sa iasa cate cineva cu care sa pot sta de vorba. Dupa vreo 20 de minute, m-am dus in magazin. M-am uitat la patul de acolo, expus gata asamblat, m-am convins ca nu e nicio posibilitate sa fi gresit eu, apoi am coborat. Baiatul dragut nu venise inca. M-am dus la altul, un tip cu multi ochelari. I-am explicat ce si cum, tipul s-a mirat, mi-a zis ca asa ceva "isn't usual", apoi s-a dus sa verifice. Dupa vreo 20 de minute in care l-am auzit discutand cu cineva, a venit, s-a asezat langa mine si a inceput sa-mi explice ca pachetul ar trebui sa fie OK, ca asa e bine, tablia 140, talpa 160, ca nu stiu cum si nu stiu ce. I-am spus simplu ca suruburile din tablie nu se potrivesc ca pozitionare cu gaurile din talpa. Iar s-a mirat, iar s-a dus sa discute cu cineva. M-am gandit sa le dau o mana de ajutor si le-am aratat pozele pe care le facusem inainte sa merg la ei, din care poze se vedea extrem de clar ce doream sa le explic.

Tipul a stat pe ganduri, a scos mai multe serii de "hmmmm", a mai chemat cateva persoane si cu totii au discutat aprins timp de cateva minute, pana a venit din depozit un pat nou. L-am desfacut si am masurat talpile: aveau 140. Problem solved!

In final, am luat cele doua talpi si le-am dus acasa. Pe la 11 o sa vina un tip de la IKEA sa le recupereze pe cele de 160. Asta o sa sune inainte, pentru ca e chiar de la IKEA, nu de la firma care face transport si montaj pentru IKEA, care n-ar fi exclus sa fie o firma de turcaletzi.