Regula potrivirii lucrurilor

Constat pe zi ce trece că nu am „organ” pentru interpretarea lumii în cheie religioasă. Efectiv, nu pot să cred anumite lucruri, oricât mi le-ar explica posesorii de organ. Spre exemplu, nu înțeleg de ce ar trebui ca de fiecare dată când mi se întâmplă ceva așa cum mi-am dorit, să-i mulțumesc lui Dumnezeu, de parcă el ar fi ținut cu adevărat seama de ce-mi doresc eu.
Toată filosofia creștină este străbătută, de la un cap la celălalt, de ideea că rugăciunea rezolvă problemele lumii. Dar rugăciunea trebuie să fie fierbinte, făcută în anumite condiții, în liniște, cu lumânări, ea trebuie să fie însoțită de diverse acte rituale, de mersul la biserică etc. Ori, eu nu fac nimic din toate astea. Și atunci ce motiv am să cred că Dumnezeu are grijă ca anumite lucruri să iasă așa cum mi le-am dorit eu?

Atunci când lucrurile se potrivesc - cum ar fi, de exemplu, apariția unor tipi la ușa mea exact când căram un birou pe scări și nu mă puteam descurca, ar trebui, zic credincioșii, să pun întâmplarea pe seama intervenției divine. Generalizând, se cuvine să crezi că orice astfel de potriveală este manifestarea explicită a iubirii lui Dumnezeu față de tine. Dar asta mi se pare o exagerare imensă. Lumea continuă să funcționeze tocmai datorită potrivelilor, care se constituie într-o regulă generală. Dacă nimic nu s-ar potrivi, totul s-ar duce de râpă. Așadar, cuvântul de ordine este potrivirea lucrurilor. Oare de ce ar trebui să accept eu că fiecare potriveală din miliardele care au loc zi de zi, este rodul voinței lui Dumnezeu, care șurubărește neștiut în duh? Ah, da, dacă regula ar fi ca lucrurile să nu se potrivească, dacă trăsnetele ar cădea mereu pe oameni, dacă orice insectă cu care te întâlnești te-ar înțepa negreșit, atunci da, ai avea toate motivele să crezi că atunci când survine o excepție, ea este determinată de faptul că Dumnezeu s-a gândit să te ajute. De altfel, în situația descrisă, a nepotrivelii generalizate, cred că oamenii ar fi foarte credincioși și fiecare s-ar ruga zilnic, așa cum scrie la carte, să devină subiect al excepțiilor divine. Așa, însă, eu nu cred că am vreun motiv special să-i mulțumesc cuiva că sunt încă în viață, datorită faptului că au avut loc o sumedenie de potriveli convenabile ale lucrurilor.