Travemunde

Ieri am dat o raita prin localitatea Travemunde - un mic port la marea Baltica, unde traiesc vreo 15 000 de oameni (cam ca in Sinaia, carevasazica). Ceea ce e remarcabil, din punctul meu de vedere, e ca pe-aici s-au preumblat doi domni pe care ii cunosc foarte bine si in compania carora am petrecut multe ore placute: Thomas Mann si Feodor Mihailovici Dostoievski. 

Oraselul are o plaja maricica, unde nu prea e lume in perioada asta, dat fiind vantul taios si apa foarte rece. Dar noi ne-am dus sa ne spele marea pantofii, apoi ne-am si trantit pe nisip, iar Maria, bineinteles, si-a ingropat picioarele pana deasupra gleznelor. 

Travemunde era supranumit, candva, St Tropez al Germaniei. Nu stiu de ce azi nu i se mai spune in felul asta, dar ma gandesc ca e din cauza faptului ca St Tropez a decazut, din cauza socialistilor (Mitterand in primul rand). De fapt, glumesc, cred ca St Tropez e cu mult peste Travemunde in ziua de azi. O sa vad, sper, in iulie, cum stau lucrurile pe la francezi.

Pe plaja, multe multe refugii, casute, barloguri, nu am idee cum s-ar putea numi. Vine omul si se baga intr-o chestie din aia si sta acolo ca intr-un lift - doar ca are canapea, nu urca si nici nu coboara. Uite:

Mai gasesti pe-acolo si un schelet de corabie asaltat de copii, un mic bungee, multe pasari si diverse domnisoare sensibile care aduna scoici.

In oras nu exista decat o strada (pentru turisti, desigur), care merge catre plaja, de-a lungul cheiului si care este o lunga insiruire de magazine, cofetarii, banci etc. Extrem de multa lume, in special batrani si aproape batrani, invalizi, handicapati, insotitori de caini, copii. Am vazut inclusiv o familie care impingea un carucior inchis, cu geam din folie groasa transparenta, din care privea lumea un bichon destul de maricel. Din pacate, n-am reusit sa fac o poza, dar daca o sa mai vad asa ceva, precis o sa fac una. Pana atunci, urc poze din cele obisnuite.

Peste tot, pasari mari si mici: pescarusi, lebede, corbi, ca sa nu mai pomenesc de vrabii si de alti sticleti. Ia priviti:

Din loc in loc, intalnesti cate un artist care iti canta la comanda ce vrei tu. Intr-un parculet, oamenii se distreaza ascultand o trupa de moshi, band bere si devorand hartane. Acolo chiar mi-a placut, chiar daca nu am mancat si nu am baut nimic, insa moshii aia cantau excelent un jazz saltaret. Iata:

Am mancat la un restaurant plutitor - peste, bineinteles. Eu unul am comandat supa de raci, pentru ca n-am mancat niciodata si nu costa decat cativa euro. In loc de supa, am primit o farfurie cu cateva felii subtiri dintr-un gen de salam - asta inseamna sa nu stii ce comanzi. Uite niste imagini de-acolo:

La plecare, mi-a atras atentia un pietroi, pe care este montata o placa neagra, in care se vede un profil. Initial am crezut ca e Lenin, dar apropiindu-ma am aflat ca e vorba de un consul. Si m-am gandit cat e de trista soarta consulilor, care, dupa ce duc o viata plina de stralucire, ajung, sub forma de placi, pe diverse pietroaie, in parcuri, unde isi fac nevoile pe ei cainii trecatorilor.

Pana la masina am trecut pe langa vechile cladiri travemundeze, cele din vremea cand bantuia prin zona Dostoievski, venit sa sa trateze la bai si sa se documenteze la Casino pentru viitorul lui roman Jucatorul. Uite niste detalii:

Uite si o poza cu casino-ul din Travemunde, luata de pe Wikipedia:

Iesind din Travemunde, am zarit si zona cu magazine: Lidl, Netto etc - toate deschise. Asadar, in zonele turistice ale Germaniei, se lucreaza si duminica.