Un lan de grâu

Azi, vizită împreună cu Maria la Van Gogh Museum. Pot spune că nu mi s-a mai întâmplat niciodată să fiu atât de impresionat de un tablou cum am pățit-o acolo. A fost ca o lovitură de măciucă în moalele capului. Mă învârteam prin sala "Auvers", când, la un moment dat, m-am întors brusc, nu am idee de ce, exact în momentul în care un pluton compact de vizitatori se risipea din fața unui perete și l-am văzut: îi zice „Korenveld onder onweerslucht”, adică „Wheatfield under thunderclouds”, ceea ce ar veni „Lan de grâu sub cerul noros”, ori „Cer noros deasupra unui lan de grâu”. Tabloul este pictat în 1890, la Auvers sur Oise, cu un an înainte ca Van Gogh să se sinucidă.

Ei bine, în momentul în care l-am văzut, nu mi-am mai putut desprinde ochii de la el. Abia acum am realizat cât de mare poate fi diferența dintre original și o reproducere, indiferent cât ar fi aceasta de bună. Pun aici o imagine, dar ea nu are aproape niciun fel de relevanță.
Tabloul lui Van Gogh emană lumină, lucru pe care nicio reproducere din lume nu va putea să-l pună în evidență. Nu e lumina becurilor sau a zilei, e o lumina proprie, absolut incredibilă. M-am uitat și la alte tablouri, au și ele lumina lor, dar lanul ăsta de grâu....
I-am spus Mariei că dacă aș dispune de bani și dacă tabloul s-ar scoate vreodată la licitație, m-aș înscrie și aș merge oricât de departe - numai să fie al meu.