Despre diverse dependențe

Azi dimineață, n-am avut Facebook. Trebuie să recunosc că asta a întemeiat rapid o legătură directă cu faptul că am fost ciufut vreo oră, până când problema s-a rezolvat. Și când s-a rezolvat, am devenit brusc vesel și plin de poftă de activitate. Nu e îngrozitor? Orice formă de dependență mi se pare degradantă. Omul liber nu poate depinde de nimic. Ori asta arată că unul că mine numai liber nu se poate numi.

Chestia asta mi-a adus aminte de un domn pe nume Paul Popescu Neveanu, marele psiholog al României ceaușiste. El era prieten la cataramă cu unchiul meu, Vasile Hurmuz și venea pe-acolo împreună cu o domnișoară, nu mai știu cum o chema și, în fond, ce importantă ar avea numele ei? Eu mă tot dădeam mare că am teme importante de rumegat, adică mintea mea era preocupată nu de fleacurile cotidiene ci de probleme serioase. Dar bineînțeles că ăsta nu era decât teatru, în realitate mă gândeam la cele mai prozaice lucruri, cum ar fi de exemplu modalitatea în care aș fi putut să mă întâlnesc între patru ochi cu domnișoara lui Neveanu. Dar sigur că încercam să disimulez asta cât mai bine, că nu cumva să se prindă careva. Așa se face că mă tot duceam pe la Neveanu și îl atacam cu chestii de genul: „O carte excelentă care s-ar putea scrie ar fi despre psihologia bețivului”. „S-au scris câteva mii” - îmi trântea Neveanu. Mă mai învârteam prin zonă și apoi iar începeam: „Ce ziceți de personalitățile accentuate?” „Un subiect studiat complet”. Și uite-așa mă punea la punct Neveanu fără drept de apel, ceea ce, desigur, meritam cu prisosință.
Într-o zi, cum stăteam noi la masă și ne ocupam cu niște vodcă, s-a apucat Neveanu să ne spună ce a pățit el cu fumatul. Anume, într-o zi s-a lăsat, pentru că avea nu știu ce probleme. N-a fumat un timp, după care a constatat că se ducea la cursuri, în fața studenților și devenea tot mai plat. Nu mai avea inspirație, se prezenta precum un profesor obișnuit, care își face treaba corect dar nu aduce nimic deosebit. Ce să fie, ce să fie? Până la urmă și-a dat seama: totul era din pricina faptului că nu mai fuma. Așa că într-o zi, la curs, și-a aprins o țigară. „În secunda aia am simțit cum devin genial” ne-a povestit Neveanu.