Interzicerea fumatului

Dau, pe site-ul ziarului Adevărul, peste un articol scris de un anume Doru Pop - profesor universitar. Articolul se intitulează „Fumatul, fascismul și fantezia libertății” și reprezintă, în opinia mea, un exercițiu de gălăgie de dragul gălăgiei, plin de argumente subțiri, susținute prin comparații nepotrivite sau exagerate.

Din primul paragraf, autorul stabilește caracterul fascist al legii care interzice fumatul în toate spațiile publice închise: „Noua legislaţie anti-fumat, importată pe plaiurile mioritice după ce a fost testată în alte părţi, are un puternic iz fascist. Dincolo de utilitatea ei aparentă, efectele secundare ale legii sunt la fel de nocive. Este vorba despre o mentalitate care acceptă impunerea unor legi cu anasâna, numai de dragul unui ipotetic bine comun.”

Logica și fumatul

Mi se pare, de multe ori, uimitor cum pot oamenii să susțină cu argumente o poziție pentru ca apoi, când interesul le dictează altfel, să susțină tot cu argumente poziția contrară. În logică, asta s-ar chema că azi demonstrezi A și mâine demonstrezi nonA. Ori așa ceva este imposibil - în logică. Acolo există o condiție de bază, care spune că dintre A și nonA, una e adevărată și alta falsă. Așadar, dacă poți demonstra și A și nonA, undeva ai făcut o eroare. La fel stau lucrurile in geometrie, unde ai un sistem de axiome. Din acele axiome nu poți deduce și A și nonA, decât dacă axiomele sunt rău alese și atunci poți să arunci tot sistemul tău la gunoi. Cum ar fi să plec de la Euclid și să demonstrez că suma unghiurilor unui triunghi este 180 de grade și apoi, plecând tot de la Euclid, să demonstrez că suma aia este mai mică de 180 de grade?

Despre diverse dependențe

Azi dimineață, n-am avut Facebook. Trebuie să recunosc că asta a întemeiat rapid o legătură directă cu faptul că am fost ciufut vreo oră, până când problema s-a rezolvat. Și când s-a rezolvat, am devenit brusc vesel și plin de poftă de activitate. Nu e îngrozitor? Orice formă de dependență mi se pare degradantă. Omul liber nu poate depinde de nimic. Ori asta arată că unul că mine numai liber nu se poate numi.

Fumatul pe strazi

Este uimitor sa vezi atata lume fumand pe strada in Hannover. In special fete tinere, cu mersul spart si figuri inexpresive. Fumeaza, dar cel putin sting chistoacele in tavitele de pe cosurile de gunoi, nu le arunca aiurea. Oare cati mai tin minte, din anii 70, cum se fuma pe strazi? Mi-aduc aminte cum ne opream noi, fumatorii prin oras si luam foc unul de la tigara celuilalt, sau cum aruncam chistoacele cu ajutorul mijlociului care le impingea in ultima falanga a degetului gros pana cand hotaram care e tinta si le eliberam, trimitandu-le cativa metri in directia dorita, cum "sudam" uneori tigarile, ceea ce insemna ca aprindeam una de la alta, ca sa nu treaca nicio secunda fara mult-iubitele gesturi...

Oh, dar acum cat de sinistru mi se pare sa vad fetele din Hannover fumand pe strada, repetand gesturile pe care eu aproape ca le-am uitat, tragand in piept fumul care a ucis atatia dintre cunoscutii mei din anii adolescentei...

Hotul striga "Hotii"!

Scriind eu despre Mircea Dinescu si modul in care ia bani fara sa dea pe la servici, timp in care improasca laturi asupra tuturor celor care fac la randu-le porcarii de acelasi gen, mi-am amintit de unele discutii in contradictoriu pe care le aveam cu mama in adolescenta. Incepusem sa fumez si ea imi tinea teorii despre cat e fumatul de nociv. Timp in care fuma cate doua pachete pe zi. Eu ii spuneam: "Daca vrei sa ma convingi, nu mai fuma nici tu". La care ea imi raspundea "Lasa-ma pe mine, eu am 45 de ani, tu insa esti copil, nu trebuie sa iti strici sanatatea". Mi se parea ca daca vrei sa fii credibil, trebuie sa dai exemplul personal atunci cand ii ceri cuiva sa faca sau sa nu faca un lucru.

Omul-zeu

Am o cunoştinţă care s-a lăsat de fumat acum mai bine de zece ani. Carevasăzică, are mai mult decât mine, care m-am lăsat acum nouă ani şi ceva. Oamenii care s-au lăsat de fumat, povestesc din când în când felul în care au făcut-o. Momentele astea apar de obicei atunci când o a treia persoană încearcă să se lase şi relatează chinurile prin care trece. Lăsatul de fumat presupune două etape: luarea deciziei şi trecerea la fapte. Ei bine, cunoştinţa asta a mea relata felul în care s-a hotărât să se lase de fumat. Şi spunea că într-o zi, a avut următoarea revelaţie: "cum adică, eu, care am hotărât că niciodată în viaţa mea nu o să mă las dominat de vreo altă persoană, să mă las dominat de tutun?!?!?!?!?" Şi în acel moment a luat decizia, după care a trecut la etapa a doua, care e altă mâncare de pește.

Batalia de o jumatate de ora

Sunt la Bucuresti, la amicul meu Lucica. El e la lucru, iar eu astept sa ma sune unii oameni. Aseara m-am intalnit cu Mircea, am mers amandoi la Ilie Stoian si am ascultat discul cu Povestile Mariei. Muzica lui Ilie e foarte bine facuta, plus ca sunt cateva gaselnite care cred ca vor conta pentru ascultatori. Cum stateam si ascultam, a aparut si Irina Cojar, asa ca eram acolo patru dintre cei care au contribuit la aparitia CD-ului (a lipsit doar sunetistul).

De acolo, eu si Mircea am mers la un restaurant. M-am luptat cu el o ora si ceva ca sa-l determin sa nu mai fumeze. Dar ingeniozitatea fumatorilor atunci cand vine vorba de argumente contra abandonarii fumatului este imensa. Pana la urma, tot ce am reusit a fost ca nu a fumat vreo jumatate de ora. Oricum si asta e un succes.