Flohmarkt(3)

Ziceam ca sunt multe personaje interesante pe la piata de vechituri de aici, din Hanovra. Cand aproape sa ies, l-am vazut pe unul dintre tipii cei mai neobisnuiti: gras, diform chiar, trebaluia langa un stand plin ochi cu viniluri, toate - cel putin toate pe care le-am vazut eu - cu muzica de prin anii 70, adica cea mai buna muzica din cate se pot imagina vreodata. Nu glumesc: aia e muzica! Presupun ca la fel zic cei de 40 de ani despre muzica anilor 80. Wrong! Muzica adevarata e aia din anii 70, punct. Daca imi dovedeste cineva ca nu e asa, o sa aiba de-a face cu mine!

Paranoia pe autostradă

Anul trecut, mergând către Budapesta să-mi recuperez familia care sosea cu avionul dinspre America, am avut prilejul să constat cât de departe poate merge paranoia. Rulam liniștit, cu viteza legală, totul era calculat ca să ajung la timp; aveam în mașină scaunul regulamentar pe care urma să stea Maria ca să evităm amenzile; în player se învârtea un disc nou - nouț, pe care îl făcusem cu o seară înainte, cu muzică din categoria „toate piesele adevărate s-au compus în anii 70”; sorbeam când și când din cafeaua făcută după procedurile esențiale; rezervorul era plin-ochi; mă sunase nevasta din Paris, de la aeroport, ceea ce însemna că partea cea mai lungă a călătoriei fusese parcursă cu bine. Așadar, totul mergea (ca) pe roate, când, brusc, prin minte mi-a trecut următorul scenariu: în momentul in care ajung la aeroport, avionul cu Maria se prăbușește, și nu oriunde, ci exact peste mașina mea.

Fumatul pe strazi

Este uimitor sa vezi atata lume fumand pe strada in Hannover. In special fete tinere, cu mersul spart si figuri inexpresive. Fumeaza, dar cel putin sting chistoacele in tavitele de pe cosurile de gunoi, nu le arunca aiurea. Oare cati mai tin minte, din anii 70, cum se fuma pe strazi? Mi-aduc aminte cum ne opream noi, fumatorii prin oras si luam foc unul de la tigara celuilalt, sau cum aruncam chistoacele cu ajutorul mijlociului care le impingea in ultima falanga a degetului gros pana cand hotaram care e tinta si le eliberam, trimitandu-le cativa metri in directia dorita, cum "sudam" uneori tigarile, ceea ce insemna ca aprindeam una de la alta, ca sa nu treaca nicio secunda fara mult-iubitele gesturi...

Oh, dar acum cat de sinistru mi se pare sa vad fetele din Hannover fumand pe strada, repetand gesturile pe care eu aproape ca le-am uitat, tragand in piept fumul care a ucis atatia dintre cunoscutii mei din anii adolescentei...

Lipirea

A aparut, din sipetul cu comori, asa numitul "Album de vacanta". Prin clasele mici, cand incepea anul scolar, trebuia sa venim cu un caiet in care sa prezentam diverse chestii intamplate in vacanta mare. Unii scriau ce au facut la bunici, altii prin ce excursii au fost, cu cine s-au jucat, lipeau poze etc. Eu, din cate observ, n-am scris nimic, doar am lipit. Caietul respectiv era unul de desen, care arata astfel:

Cateva poze din scrin

Cu un pulover 1970

Cu gandul aiurea 1971

Cu tata 1971

Cu ochii inchisi 1972

Ca un bizon 1972

Terry Dactyl

In carnetelul albastru figureaza, vad acum, piese de care mi se pare azi ca nu am auzit niciodata. Iau un singur exemplu: Terry Dactyl and the Dinosaurs. Observ ca Terry Dactyl suna ca "pterodactil", ceea ce pare a fi gaselnita numelui trupei, pentru ca te poate duce cu gandul la ceva de genul Pterodactilul si Dinozaurii. In orice caz, niciunul dintre membrii trupei nu se numea Terry sau Dactyl.

Se pare ca acesti "saurieni" au scos o singura piesa de succes, numita Seaside Shuffle, care, de altfel, este mentionata si in caietelul meu albastru.