Faceti-va bine(104)

Feriga
Denumire ştiinţifică: Dryopteris filix-mas sau Polypodiumfilix-mas sau Aspidium filix-mas.
Denumiri populare: ferega, iarba şarpelui.

Prezentare. Această ferigă comună este o plantă criptogamă (plantă lipsită de flori, se înmulţeşte prin spori), perenă, parte a familiei polipodiaceelor. Rizomul are poziţie orizontală şi este de mari dimensiuni, fiind solzos şi acoperit de resturi mai vechi ale plantei. Din rizom cresc rădăcinile, dar ies şi mugurii, din care cresc frunzele tipice de ferigă. Frunzele au o lungime medie de un metru, peţiolul având 20 – 30 cm lungime. În perioada iulie – septembrie se formează sporangii, pe partea inferioară a frunzelor. Feriga este răspândită mai ales în pădurile din zonele montane şi submontane, dar poate să apară şi în pădurile din regiunile mai joase.

Pentru nevoi medicinale se recoltează rizomii, cu tot cu vegetalele mai vechi de pe ei, curăţindu-se doar părţile putrezite. Se prepară extracte, rizomul trebuind să fie întotdeauna proaspăt recoltat. Alte preparate: decoctul şi pulberea de ferigă. Atenţie, preparatele obţinute din ferigă sunt toxice.

Substanţe active importante: aspidinol, albaspidină, filicină, acid flavoaspidic, zaharuri, amidon, tanin.

Întrebuinţări. Preparatele de ferigă sunt utile în combaterea viermilor intestinali, mai ales în combaterea teniei. Pot fi eficiente şi în combaterea bolilor căilor urinare, precum şi pentru calmarea durerilor locale sau a arsurilor. Împotriva reumatismului se fac aplicaţii externe şi băi. Specialiştii recomandă ca, de câte ori există ocazia, pe locurile cu dureri reumatismale să se aplice frunze proaspete de ferigă. Se pare că preparatele din ferigă pot duce până la la vindecarea gutei.