O poezie pentru cizmari

TANCUL LUI LAGARDÈRE

Era un sculer-matriţer

pe care-l strigau Lagardère.

Pasiune avea pentru-un tanc

pe care-l ţinea în bocanc. 

Bocancu-ntr-o zi s-a stricat

şi-a fost la cizmar transportat.

Cizmarul când tancu-a văzut,

o cruce de fier şi-a făcut.

 

A zis: Lagardère, eşti nebun?

Bocancul ţi-l speli cu săpun?

Degeaba la mine-ai venit,

căci tancul e prea ruginit.

 

Cei doi s-au certat până-n zori,

când brusc au cules nişte flori.

Plângând, Lagardère a plecat

şi tancu-n pământ l-a-ngropat.

 

Cizmari, când prin curte săpaţi,

la ce spun acum cugetaţi:

de-apare-o bucată de fier,

nu-i tancul lui Moş Lagardère?

 

RaulB