Un dialog

Hotelul

Zidul acela a fost dărâmat, în cele din urmă,

ca să facă loc unui hotel cu o mie de camere...

dar atunci, în anii de neîntors,

când mă înălțam pe vârfuri până la fereastră,

îl vedeam străjuind poiana plină de castani -

acoperit din loc în loc, la îmbinările pietrelor,

de un mușchi mai verde decât tot verdele

care avea să vină, luminat de un soare

atât de special încât nu putea fi decât pentru mine,

un soare care îmi spunea, prin jocul de lumini

proiectat pe bătrânul zid, că lumea e fantastică,

plină de minuni care abia așteaptă să mă avânt

în aerul răcoros al dimineții și să le descopăr

cu simțurile mele tinere care mi se descopereau totodată

pe ele însele, învârtindu-mă printre castani,

căutând adevărul și prietenia viului

dar negăsind, vai, decât prevestirea vremii

în care toate vor fi transformate într-un hotel

cu o mie de camere, unul dintre multele

construite fără niciun alt scop decât să distrugă

amintirile cele mai de preț

ale copilăriei.

RaulB

Miel

Pe vremea aia încă mai înţelegeam

limba animalelor - aşa se face că am aflat

de la o mierlă despre cascada ascunsă între

stâncile cele înalte, unde poţi bea apă vie

şi asta te va face nemuritor.

Să fi avut 12 ani când am plecat la drum...

Tu, la fereastră

Uneori ajungeai după mine

şi atunci mă desfătam privindu-ţi paşii,

balansul mâinilor

şi forma sânilor sub bluza înflorată.

Mă închipuiam întinzându-mă în calea ta,

iar tu îţi înfigeai tocurile roşii,

unul după altul,

în chakrele mele deschise.

Privirea condorului

Genunchii îi avea cam mari şi butucănoşi...

stătea singură într-un colţ, cu o cafea,

pe toţi ignorându-ne, urâţi sau preafrumoşi,

absorbită în gânduri de altundeva.

 

666

Când pleci din locul A pentru a ajunge în locul B

dinainte propus, sau în locul C la care nu te-ai

gândit, adică un loc oarecare, întâmplător, dar

despre care ştii foarte bine că există, altfel nu

s-ar mai putea ajunge nicăieri niciodată nicicum,

trebuie să ai un motiv puternic cu adevărat.

Credo

Un copil aleargă.

Are energie, spune o doamnă corpolentă aşezată pe bancă.

Ehe, cum mai alergam şi eu, răspunde bătrânul de lângă ea.

Of, oameni buni, vă mai amintiţi ce era în sufletul vostru când alergaţi la rându-vă? Mai ştiţi să trăiţi acel sentiment?

Aripa mov

Azi am murit frumos. Tiii, Doamne,

de când n-am mai fost aşa de mulţumit!

De obicei mor banal, cu mediocritate

dar azi...oh, cât de mult, cât de mult am fost fericit!

Despre sinucidere si lipsa unui sens (29)

Frica, aşadar, este cea care te poate determina să renunţi la sinucidere. Condiţia este să fii un om care se îndoieşte. Dacă eşti credincios, nu îţi pui problema sinuciderii. Indiferent cât de mari sunt durerile tale, vei alege să trăieşti, cu gândul la răsplata divină, care se constituie într-un sens foarte puternic al existenţei tale pământeşti. Dacă nu eşti credincios, însă ai dubii şi temeri, iarăşi nu te vei sinucide, dintr-un calcul de tip pascalian. Prin urmare, condiţia necesară ca să te sinucizi din pricina lipsei oricărui sens al oricărui fapt de existenţă şi al existenţei  în sine, este să fii un ateu desăvârşit, care nu are niciun fel de îndoială că Dumnezeu, Cristos, raiul, iadul etc. sunt nişte legende din aceeaşi categorie cu legendele vechilor greci despre zeii locuind în Olimp.

O poezie pentru cizmari

TANCUL LUI LAGARDÈRE

Era un sculer-matriţer

pe care-l strigau Lagardère.

Pasiune avea pentru-un tanc

pe care-l ţinea în bocanc. 

Despre sinucidere si lipsa unui sens (28)

O problemă specială apare în cazul în care persoana care a descoperit lipsa oricărui sens are dubii în ceea ce priveşte existenţa lui Dumnezeu. Există mulţi oameni care, raţional, sunt înclinaţi să creadă că Dumnezeu este o simplă legendă, dar cu toate astea sunt cuprinşi de îndoieli când vine vorba despre sinucidere. “Dar dacă este adevărat? Dacă totuşi, în ciuda oricărei logici, raiul şi iadul există şi eu voi merge să-l cunosc pe cel din urmă?” Aceşti oameni ar putea alege să renunţe la sinucidere, pe motiv că este mai prudent. Incă Pascal spunea, pe la 1660, că dacă Dumnezeu nu există şi ai crezut în el, nu ai pierdut nimic, dar dacă există şi nu ai crezut, ai pierdut totul. Aşa încât, dacă ai până şi cea mai mică temere că există iadul, vei renunţa la sinucidere şi vei continua să trăieşti o viaţă de chin, cu conştiinţa faptului că nu există niciun sens, dar cu teama că după moarte ar putea urma pedeapsa veşnică. Mai mult, Cristos a spus că ne va judeca în ceea ce ne va găsi. Acesta poate fi un argument foarte serios pentru o persoană care are dubii. Cel mai probabil, ea va alege să renunţe la sinucidere, sperând că la ipotetica judecată, martiriul de a trăi vătămat, cu conştiinţa lipsei oricărui sens, îl va trimite direct in rai.

P29

Salcamul

M-am trezit cu entuziasmul dimineţii de primăvară

o să tai un salcâm mi-am spus

o să-l aduc acasă

şi o să cioplesc din el întruchipări ale sentimentelor.

Dar oare unde-o fi toporul m-am întrebat

în timp ce cafeaua se înmiresma în ibric.

Chinuri

Primăvară

E un aer subţire de primăvară şi norii

în valuri trec, târând grotescul lor carnaval.

Deodată se aude ca şi cum ar crăpa zorii -

sunt flatulenţele diavolului personal.

Ce poti face cu organele interne

Incercare

Intr-o zi o să te opreşti,

o să dai drumul lesei

şi o să spui:

câinele asta nu e al meu

Despre sinucidere si lipsa unui sens (27)

A te sinucide este un simplu fapt de viaţă, la fel cum este a mânca sau a cumpăra pâine. Diferenţa constă în aceea că a te sinucide este un fapt de viaţă îndreptat împotriva vieţii. 

Terorist

Vreau să fiu terorist -

unul de treabă, cumsecade,

care n-a omorât în viaţa lui

nici măcar un fluture.

Duhul sticlei

Sunt duhul sticlei, frumoasă domnişoară,

de-aici de la mine se-aud sunetele astea

înfundate -

nu trebuie să-ţi fie teamă.

De cincizeci şi patru de milenii sunt închis,

Despre sinucidere si lipsa unui sens (25)

Cineva ar putea să întrebe: dar dacă ai descoperit că totul este lipsit de sens, atunci sinuciderea nu este şi ea lipsită de sens? E o întrebare din categoria celor care urmăresc să rezolve problema prin viclenie. Această întrebare caută să prezinte lucrurile conform schemei “dacă ceva nu are sens, atunci acel ceva nu trebuie făcut”.  Sinuciderea nu are sens, deci nu trebuie făcută, spun cei care susţin acest punct de vedere. Ei nu observă eroarea de logică pe care o săvârşesc: conform schemei lor, nici “a trăi” nu este o acţiune care ar trebui făcută, întrucât nu are sens. Eroarea provine din aceea că oamenii respectivi nu disting între sensurile faptelor de viaţă şi sensul vieţii în sine.

Despre sinucidere si lipsa unui sens (24)

“Bine” – ar putea continua seria întrebărilor  – “chiar dacă nu poţi să-ţi alungi din minte acest gând, de ce trebuie să te sinucizi? De ce nu poţi trăi gândindu-te mereu că viaţa nu are sens?” Răspunsul este următorul: “Aş putea trăi şi aşa, dar nu mai vreau acest lucru. Pentru mine, certitudinea lipsei de sens este o suferinţă uriaşă, iar eu nu sunt dispus să trăiesc cu o asemenea suferinţă. Viaţa mea nu poate fi una obişnuită, ci una din care a dispărut tot ceea ce le dă altora sentimentul că ea merită să fie trăită: bucuria, plăcerea, satisfacţia intelectuală. In locul lor nu stă decât certitudinea lipsei de sens şi în aceste condiţii, viaţa pentru mine este de netrăit”.

P25

Centaur

Mâine e vineri,

ai grijă că vin gunoierii.

Ia o pungă din cele pentru resturi

şi scoate inima mea la poartă.