Frica, aşadar, este cea care te poate determina să
renunţi la sinucidere. Condiţia este să fii un om care se îndoieşte. Dacă eşti
credincios, nu îţi pui problema sinuciderii. Indiferent cât de mari sunt
durerile tale, vei alege să trăieşti, cu gândul la răsplata divină, care se
constituie într-un sens foarte puternic al existenţei tale pământeşti. Dacă nu
eşti credincios, însă ai dubii şi temeri, iarăşi nu te vei sinucide, dintr-un
calcul de tip pascalian. Prin urmare, condiţia necesară ca să te sinucizi din
pricina lipsei oricărui sens al oricărui fapt de existenţă şi al existenţei în sine, este să fii un ateu desăvârşit, care
nu are niciun fel de îndoială că Dumnezeu, Cristos, raiul, iadul etc. sunt nişte
legende din aceeaşi categorie cu legendele vechilor greci despre zeii locuind în
Olimp.
Insă
chiar dacă eşti un astfel de om, nu urmează obligatoriu că te vei sinucide. Mai
este o condiţie de îndeplinit: să descoperi că viaţa nu are niciun fel de sens.
Ori este foarte posibil ca omul cel mai profund necredincios să considere că a
căuta un sens al întregii existenţe este lipsit de importanţă. El poate spune:
“câtă vreme pot să mai ridic un pahar cu vin şi să-l beau, totul are sens; în
rest, puţin îmi pasă”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu