Aripa mov

Azi am murit frumos. Tiii, Doamne,

de când n-am mai fost aşa de mulţumit!

De obicei mor banal, cu mediocritate

dar azi...oh, cât de mult, cât de mult am fost fericit!

 

Toate mi-au mers din plin - de dimineaţă

cafeaua mirosea a păduri tropicale

şi brusc, o pasăre liră mi-a stat la fereastră,

interpretând preludii şi corale.

 

Iubitei mele adormite i-a crescut o aripă mov

sub care motanul s-a cuibărit plin de tandreţe,

apoi la uşă mi-a bătut vecinul cel duşmănos,

zicând că nu vrea altceva decât să-mi dea bineţe.

 

Cam pe la 3, când începe muritul de după-amiază,

bătrânul meu cireş a plouat cu flori parfumate

şi pe sub iarba curţii tremurând feciorelnic,

am auzit sobolii rotindu-se în dansurile lor neruşinate.

 

Am scris şi poezii, spre seară, murind atâta de frumos,

cu iubita alături, acompaniindu-mă din lăută...

vocea mamei am auzit-o, sub formă de vânt

şi vocea tatei, ca un strigăt de pasăre mută.

 

Tiii, ce frumos am murit, Doamne, astăzi!

Cu viii şi morţii ce bine mi-ai dat a mă înţelege!

Merg la culcare acum, să visez că înapoi mă nasc,

întru singurătate, viciu şi fărădelege.