Chinuri
Primăvară
E un aer subţire de primăvară şi norii
în valuri trec,
târând grotescul lor carnaval.
Deodată se aude
ca şi cum ar crăpa zorii -
sunt flatulenţele diavolului personal.
Natura mă aşteaptă feciorelnică, nu mai stau
în faţa computerului sau în aşternut.
Mă duc să mă plimb cu mâinile la spate, chiar că vreau
să văd ceva nou, înviat, an de an văzut.
Plin de impresii teribile mă întorc spre seară,
la piele mă dezbrac şi mă-ascund în dormitor.
O şopotire
aud, ca şi cum noaptea coboară -
este oftatul îngerului meu păzitor.
Hai, vino odată, miez al nopţilor mele pustii...
vino să îmi alini sufletul mut şi diform.
Îmbrăţişati dorm diavol şi înger ca
nişte copii,
iar eu
din sirenă în centaur mă transform.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu