Salcamul

M-am trezit cu entuziasmul dimineţii de primăvară

o să tai un salcâm mi-am spus

o să-l aduc acasă

şi o să cioplesc din el întruchipări ale sentimentelor.

Dar oare unde-o fi toporul m-am întrebat

în timp ce cafeaua se înmiresma în ibric.

O fi ruginit cine ştie pe unde în toţi anii ăştia

i-or fi putrezit părţile din lemn

sau poate l-a dat nevastă-mea vreunui trecător

din cei care culeg speranţe nefolosite.

Oricum ar fi tot o să tai un salcâm mi-am zis

sentimentele nu mai pot aştepta

o să împrumut toporul vecinului sau o să cumpăr unul nou

ce importanţă poate să aibă.

Şi m-am dus în pădure fluierând laolaltă cu păsările

în mână ţineam vechiul meu topor găsit sub podele

printre multele unelte cu care avusesem de gând în tinereţe

să construiesc o lume mai bună.

Până către seară am căutat

dar nu era niciun salcâm

fuseseră tăiaţi cu toţii de alte topoare fierăstraie şi drujbe

mânuite de oameni hotărâţi sau poate de zei

care ştiu cu adevărat când se cioplesc

sentimentele.