666

Când pleci din locul A pentru a ajunge în locul B

dinainte propus, sau în locul C la care nu te-ai

gândit, adică un loc oarecare, întâmplător, dar

despre care ştii foarte bine că există, altfel nu

s-ar mai putea ajunge nicăieri niciodată nicicum,

trebuie să ai un motiv puternic cu adevărat.

Dacă te duci în B, motivul este că trebuie să

ajungi în B, locul pe care ţi l-ai ales de la bun

început ca destinaţie, deci B o să fie chiar el

motivul plecării tale din A, într-un fel care nu-i

simplu de înţeles, pentru că un loc nu are cum să

fie un motiv, un loc este doar un loc şi doar ceea

ce este conţinut de el ar putea să reprezinte

un motiv ca tu să pleci din A. Dar A este la rândul

lui un loc, deosebit de B doar prin aceea că tu

vrei să pleci din el şi asta demonstrează fără dubiu

ca B conţine ceea ce tu nu poţi să găseşti în A,

sau conţine în cantitate mai mare sau este pe

gratis sau calitatea este mai bună sau poate că

nu se găseşte deloc şi exact asta este ceea

ce ai nevoie, să scapi din A pentru conţinutul său.

In cazul în care doar conţinutul lui A te face

să pleci, atunci alegerea unui loc anumit B ca

punct de sosire nu este prin nimic justificată,

deoarece de îndată ce ai părăsit locul A,

conţinutul lui încetează să te afecteze şi

poţi să te opreşti încrezător, observând că motivul

care te-a determinat să pleci din A nu mai există,

sau, dacă te uiţi în jur şi descoperi că e acolo,

înseamnă că nu ai ieşit încă din locul numit A

şi atunci trebuie să mergi mai departe, către un alt

loc şi tot aşa până când ceea ce te făcea să vrei să

pleci din A nu mai poate fi decelat cu simţurile.

Moment în care poţi să te opreşti, să te uiţi în jurul

tău şi să constaţi că nu exista niciun fel de motiv

să mergi mai departe, către locul B, numai dacă nu

cumva motivul real pentru care ai plecat din A

a fost conţinutul locului B şi nu, cum spuneai,

conţinutul locului A, lângă care ai fi putut

să trăieşti netulburat în continuare, fără niciun

fel de dificultate, cu ceilalţi oameni, aidoma

lor, numai că tu, întotdeauna nemulţumit, ai zis

că alte locuri sunt cu mult mai potrivite pentru un

om ca tine. Dar dacă totuşi, în acel moment, o să

spui că vrei să mergi înainte, către locul B, cel în

care ţi-ai propus încă de la bun început să te a-

şezi, atunci te vei afla într-o mare încurcătură,

pentru că plecând din acel loc, pe care-l putem numi

C, nu vei mai putea spune că eşti nemulţumit de con-

ţinutul lui, întrucât ceea ce pretindeai tu că te

nemulţumeşte era conţinutul locului A, cel

din care ai plecat trântind uşa şi ameninţând că

o să faci şi o să dregi când o să ajungi în locul B.

Dar dacă ar fi fost ceva de capul tău, făceai ceea

ce ai spus încă din clipa când ai ajuns în C, unde

conţinuturile din A au încetat să existe

şi persoana ta neînţeleasă ar fi avut un bun

prilej să strălucească precum soarele pe firmament.

Iată, aşadar, că plecarea dintr-un loc nu are sens

decât dacă mărturiseşti că ceea ce te face să

pleci nu are legătura cu A ci doar cu himera

că în alt loc o să poţi face ceea ce nu ai putut

să faci în A, ca şi cum locurile, nu noi înşine,

ar fi de vină pentru că nu ne iese nimic. N-ai de-

cât să pleci, dar bagă de seamă că oriunde o să te

duci, fie în B, fie în C, fie în locul fără

nume, o să cari după tine conţinuturile din

A şi toate-ţi vor fi ca şi cum nici n-ai fi plecat.
RaulB