În
1241, a avut loc cea mai mare invazie a tătarilor asupra Europei, care nu a
ocolit actualul teritoriu al României. La data de 31 martie au făcut praf
Brașovul. În 11 aprilie au distrus Sibiul. Au urmat Sebeșul, Alba Iulia,
Orăștie și Aradul. O parte dintre hoarde au intrat în Ungaria, ceilalți au
venit în Muntenia. Singura lor grijă era distrugerea și uciderea tuturor celor
care le ieșeau în cale. După ce au comis toate ororile imaginabile, au plecat,
pentru a reveni anul următor. De frica lor, mulți locuitori ai satelor
transilvane și-au părăsit gospodăriile și au fugit unde au văzut cu ochii. Unul
dintre aceștia, spune o legendă, pe numele lui Chiojdu, a ajuns prin părțile
noastre și s-a stabilit pe o vale înverzită, aflată între dealurile Măstănești,
Neagoș, Nucet și Trenu. Mai târziu, mergând la oraș, a cunoscut-o pe Bâsca, o
fată „oacheșă, veselă și isteață”, cu care s-a și căsătorit. Cei doi băieți ai
lor au întemeiat satele Starchiojd (Chiojdu Mare) și Chiojdu Mic, iar fata a
dat numele satului Chiojdeanca.
