Blestemul
Sunt lacom vânat cu fluturi obezi,
din lacrimi de ţestoasă îngrăşaţi,
năvălitori în agreste cirezi,
cu fire prelungi, sidefii, legaţi.
Un zeu vânător şi nouri hăitaşi
aleargă-n urma lor gesticulând,
stranii fantasme cu chip de incaşi
din resfirate harfe susurând.
Trecutul mi-l vor - sub clopote verzi
lucii oglinzi din dânsul să-şi facă;
trecutul în care chipul ţi-l pierzi
ca-n grupurile apei când seacă.
Tot mai’în adâncuri, fără-ncetare
fug printre-ale pădurii pagode.
Blestemu-i crâncen, nu am scăpare
decât la râpa Uvedenrode.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu