Despre sinucidere si lipsa unui sens (13)

Închipuie-ţi, dacă poţi, că ai ajuns până acolo. Ce altceva mai bun poţi face decât să te sinucizi? Pentru ce ai continua să trăieşti în felul ăsta? Unii ar putea spune ca totuşi trebuie să trăieşti, pentru ca să te întorci, să-ţi revii la normal, să capeţi o nouă viaţă şi multe alte formule din gama asta, pe deplin găunoase. 

Oamenii ăştia nu pricep că odată ajuns acolo, nu mai există cale de întoarcere. Ei sunt ca nişte papagali care repetă la nesfârşit ce au auzit la alţii: “ba poţi, crede-mă, roagă-te, încearcă, du-te la psihiatru, mergi la muntele Athos, Dumnezeu te iubeşte, viaţa-i o luptă, alţii au reuşit, totul este posibil, dacă vrei poţi, etc”. Iar unii merg până acolo încât încearcă să-ţi sugereze că au văzut ei în tine ceea ce tu nu vezi şi au căpătat de undeva convingerea că poţi să-ţi revii. A discuta cu ei este perfect inutil, aşa cum, de fapt, a face orice în afara sinuciderii a devenit perfect inutil din momentul în care ai descoperit lipsa sensului.

P14