Despre sinucidere si lipsa unui sens (14)

De multe ori se întâmplă ca anumiţi oameni predispuşi la descoperirea faptului că nu există niciun sens să fie feriţi de această descoperire prin grija celorlalţi. Se întâmplă, câteodată, ca un astfel de om să aibă o soţie iubitoare şi ea să nu-l lase pur şi simplu să se gândească la căutarea unui sens. Nu este vorba de o femeie care ar şti că nu există un sens şi l-ar apăra pe soţul ei de aflarea acestui adevăr. E vorba de o femeie care şi-ar iubi soţul şi dragostea asta i-ar împiedica pe amândoi să ajungă în situaţia de a se întreba dacă există sau nu un sens. 
Dar se întâmplă ca o soţie să nu-şi iubească soţul şi, de fapt, să nu-i pese de el mai mult decât îi pasă de oricare altă fiinţă omenească. Dacă el bea, îl lasă să bea. Dacă el se scufundă în depresie, îl lasă să se scufunde. Există multe astfel de cazuri. Şi atunci acei oameni intră pe calea căutării sensului, ceea ce îi va pierde mai devreme sau mai târziu. Cu femeile nu e aşa. Ele nu sunt predispuse la descoperirea lipsei sensului. Ele sunt altfel întocmite, pentru ele există un sens şi acela este cel al naşterii de copii. Femeile aduc viaţă în lume şi pentru ele asta este totul. In general, ele nu sunt vătămate de revelaţia lipsei oricărui sens. In cazul femeilor, sinuciderea este rareori urmarea acestei revelaţii.

P15