Imbecilitati marca Poptamas

O foarte lunga perioada de timp am fost asaltat, in fiecare dimineata, pe Facebook, de valuri imense de mesaje preluate de la un oarecare Poptamas. Aceste mesaje, foarte iubite de o multime de doamne si domnisoare sensibile, sunt de o banalitate crasa, exprimand observatii puerile asupra vietii, de genul "zambim in fiecare zi, dar nu suntem cu adevarat fericiti", sau "timpul schimba multe dar nu sterge nimic". Intr-un entuziasm care pe mine ma uimeste, astfel de panseuri sunt sharuite pe FB de mii de persoane, iar numarul de likes primite este impresionant. 

Desigur ca fiecare om e liber sa admire orice i se pare lui ca merita si ca acest Poptamas e liber sa posteze ce are el chef cata vreme nu incalca vreo lege. Nu am fost de acord cu suspendarea contului de FB al individului, in urma unor plangeri (desi, trebuie sa recunosc, m-am bucurat). Acum vad ca a reaparut si emite din nou banalitati crase, care sunt preluate intr-o veselie de doamnele si domnisoarele sensibile. Sa fie sanatosi cu totii. Insa postarile individului ar trebui, zic eu, analizate putin inainte de a le lua drept mostre de intelepciune. Spun asta pentru ca de multe ori ceea ce scrie omul asta sufera de lipsa logicii elementare. Chiar acum privesc cu uimire la una din creatiile marca Poptamas, care suna asa: "Iubeste-ti parintii, buni sau rai, pentru ca atunci cand nu vor mai fi, ai sa vrei sa-i ai!". Doamnele si domnisoarele sensibile se umplu de respect la citirea respectivei aiureli: "cat adevar in cuvintele astea!". In realitate, e vorba despre niste fracturi logice de mari proportii. Hai sa ne gandim putin. Ceea ce ne sugereaza Poptamas aici este un motiv de a ne iubi parintii: cand ei nu vor mai fi, noi vom dori sa-i avem. Asadar, cine are parinti trebuie sa-i iubeasca, gandindu-se ca va veni o vreme cand ei nu vor mai fi si ii va dori inapoi. Parintii mor, indiferent daca tu i-ai iubit sau nu. Asta este tristul adevar. Care e legatura intre dorinta ta de peste ani si faptul ca ti-ai iubit sau nu parintii? Daca i-ai iubit, vei dori sa-i ai inapoi. Dar daca nu i-ai iubit ce o sa se intample? Nu exista decat doua variante: vei dori sa-i ai inapoi sau nu vei dori. Sa le luam pe rand.

Daca nu vei dori sa ii ai inapoi, toata "invatatura" lui Poptamas se duce pe apa sambetei. Pentru ca ii poti raspunde asa: nu mi-am iubit parintii si nu doresc sa-i am inapoi. Ce valoare poate avea panseul lui Poptamas pentru cineva care nu si-a iubit parintii si nu-si doreste ca ei sa vina inapoi?

Dar doamnele si domnisoarele sensibile vor spune: "cel care nu vrea sa aiba din nou parintii in viata, ala nu e om". Bun, atunci ramane o singura posibilitate: toti oamenii vor dori sa aiba din nou parintii in viata. Asadar, si daca i-ai iubit si daca nu, dupa ce mor vei dori sa-i ai inapoi. Si atunci care e rostul indemnului "filosofului" Poptamas? Este de-a dreptul imbecil sa le ceri oamenilor sa faca intr-un fel pentru ca in viitor se va intampla ceva care se va intampla chiar daca ei fac invers decat le ceri tu. E exact cum ai spune: "mancati pere, pentru ca peste ani veti fi pensionari". 

Daca ar fi vrut sa comita un panseu cu logica, Poptamas ar fi putut zice asa: "Stai acum langa parinti, pentru ca dupa ce nu vor mai fi o sa regreti ca nu ai facut-o". Nici asta n-ar fi cine stie ce dovada de intelepciune, insa macar ar avea o logica.