Stâlcirea numelor

O să scriu azi despre poreclele pe care românii le dau politicienilor, precum și despre stâlcirea, sau pocirea numelor - obicei larg răspândit printre noi. Și o să plec de la o întâmplare care s-a petrecut chiar ieri. Este vorba despre faptul că am descoperit, în postarea cuiva care scrie pe Facebook și are o anumită orientare politică, un text pe care nu-l reproduc, dar care conține două referiri la Nicușor Dan, liderul USR. Autorul ne aduce la cunoștință că Dan este un „retard” și un „dihor rânjit pe câmp”. Am postat pe contul meu de Facebook următoarele:

„Noi calificative acordate lui Nicușor Dan, doctor în matematică la Paris: „retard” și „dihor rânjit în câmp”.”

Atât și nimic mai mult. După cum se vede, n-am comentat, nu l-am atacat pe autor - cu care, de altfel, sunt într-o relație de amiciție - aș putea spune că am făcut o simplă comunicare. Ce-i drept, faptul că am precizat calitatea lui Dan de a fi doctor în matematică poate indica o poziție personală, un reproș, o amărăciune. Adică tocmai unui doctor în matematică îi lipești tu calificativul „retard”? Nu cumva e prea din cale afară? Și chiar asta am avut în vedere. Sunt de acord că unui doctor în matematică poți să-i spui liniștit „dihor rânjit pe câmp”, precum și în multe alte feluri: broscan râios, câine, vită nefericită, șobolan cu părul rar, putregai etc etc. Dacă respectivul doctor te dă în judecată, va trebui să explici în fața instanței ce-ai vrut să spui. Însă cum poți să-i spui cuiva care a fost de două ori medaliat cu aur la olimpiadele internaționale de matematică și apoi și-a luat doctoratul la Paris, „retard”?  Trec peste faptul că retard nu poate fi decât un adjectiv care se referă la medicamente, sau un substantiv cu sensul de „întârziere”, deci nu i se poate aplica unei persoane. Cuvântul la care se referă amicul meu este, evident, „retardat”, care are sesul de înapoiat mintal. Și atunci cum să-i spui unui om cu performanțele intelectuale ale lui Nicușor Dan „retardat”?

Așadar, recunosc că asta am avut în vedere în primul rând atunci când am făcut respectiva postare.

La scurt timp, mi-a scris o prietenă de suflet, care mi-a spus că postarea mea despre Nicușor Dan o face să râdă și, în același timp, să se enerveze. Căutând eu să aflu amănunte, mi-a explicat că o irită un lucru: exact ce a făcut amicul meu numindu-l pe Dan „retard” și „dihor”, fac și eu, pentru că nu demult l-am poreclit pe Korodi Attila Krokodil Attila și mi-a mai dat vreo două exemple. Am încercat eu să-i explic că nu e același lucru să-i spui unuia Krokodil în loc de Korodi și să-l faci pe un doctor în matematică retardat, însă n-am avut succes. Mi-a spus așa; „cred că pur si simplu nu suporți sa facă altcineva exact ce faci și tu, cu cei pe care, dintr-un motiv sau altul, îi disprețuiește”, apoi a adăugat: „E pur și simplu vorba despre același limbaj și de aceleași arme lingvistice care ție ți se pare că îți sunt permise, în numele unui scop pe care tu îl crezi înalt și obiectiv, dar pe care nu le permiți altora, ba îi mai iei și peste picior”.

M-am gândit la treaba asta și am ajuns la concluzia că teoria prietenei mele poate fi corectă, în sensul că vor fi existând oameni care se comportă așa cum zice ea. Totuși, în cazul meu este vorba despre altceva. Nu sunt derajat absolut deloc de faptul că alți oameni stâlcesc numele celor pe care-i disprețuiesc. De fapt, nu cred că stâlcirea numelor are legătură neapărat cu disprețul. Acum mulți ani, pe vremea când mai lucram în învățământ, o colegă de-a mea, care-mi fusese și profesoară - doamna Chivoiu - nu mă scotea din „domnul Bâz” și sunt absolut convins că nu mă disprețuia defel. Mulți dintre prietenii mei îmi spuneau Raz Baul, Bazone, Bazbuzuc și în câte alte feluri, fără ca eu să mă supăr și fără să mi se pară că sunt disprețuit. Tot așa, dacă-i spun, astăzi, lui Korodi Attila Krokodil Attila, lucrul ăsta nu are absolut nicio legătură cu disprețul. E pur și simplu un amuzament și am văzut așa ceva în numeroase publicații. 

Lucrurile se schimbă, e adevărat, când vine vorba de politică. O stâlcire bine găsită, poate deveni armă și poate duce chiar la pierderea alegerilor. Cazul de maximă notorietate este cel al lui Puie Monta. O stâlcire eficientă va trebui să trimită la ceva concret, care îi poate fi reproșat celui al cărui nume e supus stâlcirii, ori care-l poate pune într-o lumină nefavorabilă. Amintesc cazul lui Danel Funeriu, pe care adversarii îl numeau Funebriu - trimițând astfel la ideea că el îngroapă sistemul românesc de învățământ. Ori, zicând eu Krokodil în loc de Korodi, la ce fac trimitere? La nimic, exact cum doamna Chivoiu nu trimitea la nimic zicându-mi Bâz. Era pur și simplu o glumă și un mod de distracție.

Unele din stâlcirile pe care le fac contemporanii noștri au în vedere scopul pervers de a-i determina pe oameni să nu voteze cu un anume candidat. De-a lungul întregii campanii care s-a încheiat în decembrie, Nicușor Dan a fost numit Plicușor Dan, făcându-ne să credem că respectivul ia bani necuveniți, fără a se aduce măcar o singură dovadă în acest sens, fără a se indica vreun motiv pentru care el ar primi acești bani etc. Clotilde Armand a fost numită Clocotilde, iar cei care au folosit această stâlcire au considerat că îi pot determina pe oameni să nu voteze cu partidul ei. Infractorul Sebastian Ghiță a fost prezent seară de seară la posturile de televiziune, unde a făcut sistematic referiri la „Uniunea Sabotați România”. Exemplele sunt nenumărate, dar o să mă opresc aici. 

Astfel de manipulări mi s-au părut condamnabile din vremea în care am luat prima dată contact cu ele - în discursurile și textele semnate de Vadim Tudor. Și tot condamnabile mi se par și acum. Condamnabil nu mi se pare doar ce-au făcut adversarii USR sau PNL, ci și ce au făcut adversarii PSD, care nu-l scoteau pe Dragnea din Dracnea. Eu nu am făcut nicăieri așa ceva. Pur și simplu ideea asta îmi jignește inteligența. Cum să le sugerez oamenilor că dacă numele cuiva poate fi stâlcit, acel cineva nu este bun de premier, primar, ministru etc? 

Băsescu era președinte a doua oară și eu îi spuneam Băsexu, fiind un susținător al acțiunilor sale. Mă jucam, dar aveam cumva în vedere și faptul că omul îi cam punea pe toți cu botul pe labe. Lui Ponta, premier, care părea etern, i-am spus Pontrăvitorul și aveam în minte otrava minciunii și manipulării pe care ni le picura zi de zi. După ce Iohannis a devenit președinte, inclusiv cu votul meu care m-a costat sute de kilometri bătuți cu mașina și ore întregi de stat în frig și vânt și după ce ne-a arătat cum percepe el activitatea de la Cotroceni, i-am zis Plăvannis. Mai sunt exemple. Niciuna dintre aceste stâlciri nu a fost făcută spre a-i determina pe alții să voteze sau să nu voteze pe cineva. Aici e marea diferență între acțiunile mele și ale celor pe care-i critic.

La rigoare însă, prietena mea de suflet are dreptate: nu-i frumos să-i faci pe alții cum îți vine la gură, să le stâlcești numele etc. Drept pentru care am de gând să renunț la această activitate.