MICĂ MONOGRAFIE
Pe
un deal scăldat în soare
Cu
pădure de gorun,
S-a
oprit să-şi lege rana
Un
soldat, un străstrăbun.
Plină
de flori şi verdeaţă
Adunate
cu-oboseală,
I-au
dai somn pân’ dimineaţă.
Ciripit
de păsărele
Şi
o doină din caval,
Au
făcut ca deşteptarea
Să
nu-i fie un calvar.
A
uitat şi de durere
Când
c-o turmă sus pe plai
Doinea
dulce cu cavalul
O
fată cu chip bălai.
Chiar
prietenul său, calul
Ce
păştea în poieniţă,
I-a
dat repede de veste
Despre
turmă şi fetiţă.
A-ntins
mâna spre săgeată
Şi-a-ncercat
să-ntindă arcul
Dară
rana de la şale
L-a
împiedicat, săracul.
Fata
cu părul bălai
Şi
chipul scăldat în soare
L-a
găsit pe-acel soldat
Leşinat,
plin de sudoare.
Când
rana şi-a vindecat
Şi-a
prins iar dorul de viaţă,
O
casă şi-a’ntemeiat
în
poiana cu verdeaţă.
Iarăşi
după câţiva ani
În
căsuţa cu pridvor,
iubinduse-şi
duceau viaţa
Doi
părinţi cu fiii lor.
Ascunsă
şi de tătari
Şi
de turcii cei păgâni,
S-a
format comunitatea
In
pădurea de goruni.
Mai
târziu când Mihai Vodă
Spre
Şelimbăr s-a’ndreptat,
L-au
primit cu drag gornenii
Hrană
şi oşteni i-au dat.
Şi-au
plecat atunci gornenii
Alături
de Mihai Vodă
Să
facă o ţară mare
Puternică
şi slobodă.
Poate
că la Şelimbăr,
Mirăslău
sau Gorăslău
Şi-a
dat viaţa şi gorneanul
Alături
de domnul său.
Mai
târziu, când Brâncovcanu
Peste
ţară a domnit,
Pentru
mina cea de sare
Veşnic
este pomenit.
Sare,
brânză, boi şi miere
In
tributul datorat,
Au
plecat şi la domnie
Şi
la turcul cel spurcat.
Asta
până la independenţa
Cea
cu sânge obţinută,
Când
şi de la noi murit-au
Tinerii,
viteji în luptă.
Când
ţara a fost trimisă
În
războiul de-ntregire,
Şi
Gornetul a dat oameni
Ce-au
trecut în nemurire
Rămânând
pe la Oituz,
Mărăşeşti
sau în Ardeal
Uitând
de copii şi soaţe
S-atingă
un ideal:
După
alte trei lungi veacuri
De
la „pofta ce-a pohtit"
Tot
în cetate la Alba
Cele
trei ţări s-au unit.
A
urmat apoi o ciumă,
Cei
de Al Doilea Război
Ce
a rupt din trupul ţării
Teritorii
cu eroi:
Au
căzut atunci în lupte
Oameni
mulţi şi de la noi,
Aducând
şi sărăcie
Şi
văduve de război.
Apoi
ca drept mulţumire
Pentru
c-am fost aliaţi,
Ruşii
ne-au dat comunismul
Şi
le-am devenit argaţi.
Ajutaţi
de trădătorii
Neamului
cel umilit,
Ne-au
luat petrol şi aur,
Tot
ce-a fost bun şi râvnit.
După
jumătate secol
De
jaf și de dictatură,
Am
pornit-o pe alt drum
Într-o
nouă aventură.
Şi
prin descentralizare
Se
ia totul de la stat.
Se
„dăruie" unor oameni
Ca
s-avem sistem privat,
S-a
distrus totul în ţară,
Economia-i
de piață
Nu
mai avem instituţii
Să
ne dea dreptul la viaţă.
Văzând
că n-au cum să șadă
Într-o
ţară-n agonie,
Au
plecat gorneni-n lume
Să
scape de sărăcie.
Din
această tristă stare
De
comună-napoiată,
Mi-am
propus să se transforme
Într-una
civilizată.
Ajutat
de-un grup de oameni
Ce-au
fost alături de mine,
Am
bătut din uşă-n uşă
Să
ne fie la toţi bine.
Pentru
cei care au uitat
Sau
nu vor să recunoască,
Am
scris în această carte
Unde-am
dus comuna noastră:
Legile
proprietăţii
Au
fost bine rezolvate,
Am
trimis pe fiecare
Pe
vechea proprietate.
Căldura
a fost problema
Cea
de lume mult visată,
S-au
construit alte staţii,
Conducta
a fost schimbată.
Alimentarea
cu apă
A
fost o problemă grea,
S-a
adus de la Bălţeşti
Apa
pentru a o bea.
Distribuţia-n
comună
Era
veche, ruginită,
S-a
făcut proiect şi ţeava
Cu
plastic înlocuită.
Şi-astfel
apa ce denotă
O
lume civilizată,
Intră-n
casă şi în baie,
Nu
lipseşte niciodată.
Şi
şcoli noi s-au construit
In
Cuib, chiar şi la Nucet
Şi
a fost modernizată
Şcoala
din satul Gornet.
Pentru
cei mai mici de vârstă
Pentru
puii de gorneni,
S-a
construit grădiniţa
Demnă
de aceste vremi.
Dacă
prin alte comune
Medicii
sunt doar visaţi,
Noi
avem şi dispensarul
Şi
doi medici respectaţi.
Drumuri
vechi, aproape toate
Au
fost scoase din noroi:
Pe
balast sau pe asfalturi
Se
umblă-n condiţii noi.
Pentru
mirii din comună
Drept
cadou de cununie,
Le-am
creat un cartier,
Proprietari
pe vecie!
Am
adus şi investiţii
Ce-au
dat pâine de mâncare
Celor
ce au chef de muncă,
Nu
tânjind la ajutoare!
Dar
peste toate acestea
Pentru
că au fost visate
Am
construit două biserici:
Pentru
credinţă-nălţate!
Aici
lumea să-şi petreacă
În
zile de sărbătoare,
Momente
de bunătate
De
când naşte, până moare.
Şi-astfel
în două decenii
De
falsă democratic,
M-am
zbătut ca şi Gornetul
în
Europa să fie.
Îi
doresc pe mai departe
Viitor
şi strălucire,
Iar
eu peste vremi trecute
Să
am veşnic pomenire!
Ion Petrescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu