vineri, 20 decembrie 2019

Epopeea gorneteană

În anul 2011, la editura Tipo Man, vedea lumina tiparului o operă fundamentală a spiritului prahovean: „Monografia comunei GORNET”, sub semnătura istoricului Nicolae Costea Teleajen, secondată de cea a primarului de atunci, Ion Petrescu. Volumul debutează cu așa numita „Mică monografie”, scrisă în versuri de domnul primar, o adevărată epopee, cu nimic mai prejos decât cea a lui Ghilgameș. Iată textul: 

MICĂ MONOGRAFIE

Pe un deal scăldat în soare
Cu pădure de gorun,
S-a oprit să-şi lege rana
Un soldat, un străstrăbun.

Poieniţa din pădure
Plină de flori şi verdeaţă
Adunate cu-oboseală,
I-au dai somn pân’ dimineaţă.

Ciripit de păsărele
Şi o doină din caval,
Au făcut ca deşteptarea
Să nu-i fie un calvar.

A uitat şi de durere
Când c-o turmă sus pe plai
Doinea dulce cu cavalul
O fată cu chip bălai.

Chiar prietenul său, calul
Ce păştea în poieniţă,
I-a dat repede de veste
Despre turmă şi fetiţă.

A-ntins mâna spre săgeată
Şi-a-ncercat să-ntindă arcul
Dară rana de la şale
L-a împiedicat, săracul.

Fata cu părul bălai
Şi chipul scăldat în soare
L-a găsit pe-acel soldat
Leşinat, plin de sudoare.

Când rana şi-a vindecat
Şi-a prins iar dorul de viaţă,
O casă şi-a’ntemeiat
în poiana cu verdeaţă.

Iarăşi după câţiva ani
În căsuţa cu pridvor,
iubinduse-şi duceau viaţa
Doi părinţi cu fiii lor.

Ascunsă şi de tătari
Şi de turcii cei păgâni,
S-a format comunitatea
In pădurea de goruni.

Mai târziu când Mihai Vodă
Spre Şelimbăr s-a’ndreptat,
L-au primit cu drag gornenii
Hrană şi oşteni i-au dat.

Şi-au plecat atunci gornenii
Alături de Mihai Vodă
Să facă o ţară mare
Puternică şi slobodă.

Poate că la Şelimbăr,
Mirăslău sau Gorăslău
Şi-a dat viaţa şi gorneanul
Alături de domnul său.

Mai târziu, când Brâncovcanu
Peste ţară a domnit,
Pentru mina cea de sare
Veşnic este pomenit.

Sare, brânză, boi şi miere
In tributul datorat,
Au plecat şi la domnie
Şi la turcul cel spurcat.

Asta până la independenţa
Cea cu sânge obţinută,
Când şi de la noi murit-au
Tinerii, viteji în luptă.

Când ţara a fost trimisă
În războiul de-ntregire,
Şi Gornetul a dat oameni
Ce-au trecut în nemurire

Rămânând pe la Oituz,
Mărăşeşti sau în Ardeal
Uitând de copii şi soaţe
S-atingă un ideal:

După alte trei lungi veacuri
De la „pofta ce-a pohtit"
Tot în cetate la Alba
Cele trei ţări s-au unit.

A urmat apoi o ciumă,
Cei de Al Doilea Război
Ce a rupt din trupul ţării
Teritorii cu eroi:

Au căzut atunci în lupte
Oameni mulţi şi de la noi,
Aducând şi sărăcie
Şi văduve de război.

Apoi ca drept mulţumire
Pentru c-am fost aliaţi,
Ruşii ne-au dat comunismul
Şi le-am devenit argaţi.

Ajutaţi de trădătorii
Neamului cel umilit,
Ne-au luat petrol şi aur,
Tot ce-a fost bun şi râvnit.

După jumătate secol
De jaf și de dictatură,
Am pornit-o pe alt drum
Într-o nouă aventură.

Şi prin descentralizare
Se ia totul de la stat.
Se „dăruie" unor oameni
Ca s-avem sistem privat,

S-a distrus totul în ţară,
Economia-i de piață
Nu mai avem instituţii
Să ne dea dreptul la viaţă.

Văzând că n-au cum să șadă
Într-o ţară-n agonie,
Au plecat gorneni-n lume
Să scape de sărăcie.

Din această tristă stare
De comună-napoiată,
Mi-am propus să se transforme
Într-una civilizată.

Ajutat de-un grup de oameni
Ce-au fost alături de mine,
Am bătut din uşă-n uşă
Să ne fie la toţi bine.

Pentru cei care au uitat
Sau nu vor să recunoască,
Am scris în această carte
Unde-am dus comuna noastră:

Legile proprietăţii
Au fost bine rezolvate,
Am trimis pe fiecare
Pe vechea proprietate.

Căldura a fost problema
Cea de lume mult visată,
S-au construit alte staţii,
Conducta a fost schimbată.

Alimentarea cu apă
A fost o problemă grea,
S-a adus de la Bălţeşti
Apa pentru a o bea.

Distribuţia-n comună
Era veche, ruginită,
S-a făcut proiect şi ţeava
Cu plastic înlocuită.

Şi-astfel apa ce denotă
O lume civilizată,
Intră-n casă şi în baie,
Nu lipseşte niciodată.

Şi şcoli noi s-au construit
In Cuib, chiar şi la Nucet
Şi a fost modernizată
Şcoala din satul Gornet.

Pentru cei mai mici de vârstă
Pentru puii de gorneni,
S-a construit grădiniţa
Demnă de aceste vremi.

Dacă prin alte comune
Medicii sunt doar visaţi,
Noi avem şi dispensarul
Şi doi medici respectaţi.

Drumuri vechi, aproape toate
Au fost scoase din noroi:
Pe balast sau pe asfalturi
Se umblă-n condiţii noi.

Pentru mirii din comună
Drept cadou de cununie,
Le-am creat un cartier,
Proprietari pe vecie!

Am adus şi investiţii
Ce-au dat pâine de mâncare
Celor ce au chef de muncă,
Nu tânjind la ajutoare!

Dar peste toate acestea
Pentru că au fost visate
Am construit două biserici:
Pentru credinţă-nălţate!

Aici lumea să-şi petreacă
În zile de sărbătoare,
Momente de bunătate
De când naşte, până moare.

Şi-astfel în două decenii
De falsă democratic,
M-am zbătut ca şi Gornetul
în Europa să fie.

Îi doresc pe mai departe
Viitor şi strălucire,
Iar eu peste vremi trecute
Să am veşnic pomenire!

Ion Petrescu


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!