O întâmplare petrecută în Primul Război Mondial, povestită
de Ionel Perlea, pune în ecuaţia incredibilului simboluri comice şi totodată
emoţionante. Consilierii francezi ai armatei române, în frunte cu Generalul
Berthelot, hotărâseră aducerea urgentă din Franţa a unui număr de avioane;
acestea au sosit, împachetate, bine unse cu vaselină. Atâta doar că la montarea
lor trebuia şi un aparat de măsurat tensiunea spiţelor ce legau între ele
aripile.
Acest aparat, omis la expediere, era extrem de important,
altminteri exista pericolul ruperii unor spiţe, în zbor, sub presiunea forţei
portante. A fost trimis un specialist francez care, fiind nevoit să ocolească
teritoriile adverse ale puterilor centrale, a ocolit Europa prin Nord şi a
întârziat mult. La sosirea sa... avioanele fuseseră hăt, demult, masiv folosite
in bătăliile din Vrancea (doar pe Monumentul Aviatorilor din Bucureşti sunt
consemnaţi peste o sută de eroi căzuţi sub focul inamicului). Cum se rezolvase
problema tensiunii spiţelor? Ei bine... româneşte! Ofiţerii au găsit un
ţambalagiu analfabet, dar cu auz muzical perfect. Acesta controlase pnn
ciocănire toate spiţele, acordându-le întocmai ca pe ţambal. Iată, am spune
forţând puţin simbolul, cum dotarea muzicală autohtonă a fost salvatoare într-o
bătălie decisivă ca aceea de la
Mărăşeşi-Mărăşti-Oituz...
(Stelian Tăbăraș – Zile de retrăit)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu